„Totuşi, întunericul nu va împărăţi veşnic pe Pământul în care acum e necaz”
Au trecut un pic mai bine de 2000 de ani de când, prin
marea îndurare a lui Dumnezeu, fiul său a părăsit starea cerească devenind om.
Puţini dintre noi pot realiza că acesta a fost cel mai mare eveniment al
istoriei de până acum. Deşi nu era dator faţă de noi, pentru că strămoşul
nostru Adam încălcase legea Sa divină, Dumnezeu a făcut aranjamentul ca să
răscumpere omul căzut. O scânteie de speranţă ia fost dată lui Adam încă din
Eden, apoi peste aproape 2000 de ani îi este făcută o promisiune lui Avram.
Începând de acum devine evident faptul că Marele Nostru Creator avea în vedere „binecuvântarea
tuturor familiilor Pământului”. Peste alte 2000 de ani se năştea în Betleem,
Isus, răscumpărătorul venit să facă posibilă binecuvântarea promisă. Dreptatea
divină cerea pentru răscumpărarea omului perfect Adam şi anularea pedepsei un
preţ corespunzător, condiţie pe care a îndeplinit-o Domnul Nostru. Fiinţă
spirituală cu slavă cerească, meşterul Tatălui, Isus alege să răscumpere omul şi domeniul terestru.
Umilindu-se, părăseşte Cerul pentru Pământul aflat în mocirla păcatului. Intră
în această lume în cel mai umil mod cu putinţă (într-un grajd, între vite),
îndură bajocura, suferinţa, chinurile şi moartea crudă pe cruce, El cel drept
pentru noi cei nedrepţi.
„Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii obişnuit
cu suferinţa .... El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a
luat asupra Lui ..... era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru
fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin
rănile Lui suntem tămăduiţi”. Sacrificiul său anulează aşadar moartea adamică
dând posibilitatea împăcării cu Dumnezeu. Morţii de la Adam încoace vor învia ,
vor învăţa dreptatea şi legea divină şi vor fi puşi la probă de viaţă. În
cunoştinţă de cauză, nefiind înşelaţi de Satan, oamenii vor alege prin
ascultare sau neascultare, viaţa sau moartea. Cei neascultători vor fi şterşi
definitiv din existenţă prin a doua moarte, pentru care nu mai există
răscumpărare. Cei ascultători şi împlinitori ai voinţei divine vor fi
restabiliţi deplin la starea omului perfect, într-un Pământ perfect, ca grădina
Edenului, având viaţă veşnică prin ascultare. Închideti ochii pentru o clipa la scenele de suferinţa si
durere, degradare şi întristare care încă predomină datorită păcatului, şi
zugraviţi-vă în minte gloria pamantului perfect. Nici o pată de păcat nu strică
armonia şi pacea unei societăţi perfecte; nici un gând amar, nici o privire sau
vorba aspră; iubirea, izvorand din fiecare inimă, întalneste un răspuns
asemănător în toate celelalte inimi, şi bunăvoinţa marchează fiecare act. Acolo
nu va mai fi deloc boală, nici durere, nici suferinţă şi nici vreo dovadă de
decădere — nici macar frica de asemenea lucruri. Gandiţi-vă la toate imaginile
de sănătate şi frumuseţe comparativă a formei şi trăsăturilor omeneşti pe care
le-aţi văzut vreodata, şi aflaţi că omenirea perfectă va fi de o frumuseţe
superioară acestora. Puritatea interioară şi perfecţiunea mintală şi morală vor
marca şi ilumina fiecare faţa stralucitoare. Aşa va fi societatea Pamantului;
iar celor care plâng datorită pierderii cuiva, li se vor şterge toate lacrimile
când vor vedea lucrarea învierii completă. Aceasta este EVANGHELIA = VESTEA BUNĂ vestită de îngeri la naşterea lui Isus. VIAŢA şi RESTABILIREA , pentru aceasta
a venit.
Chinul iadului şi arderea Pământului nu sunt
nicidecum o veste bună. Biblia contrazice aceste erori induse de Satan în
minţile şi prin anvoanele unora, ele aducând hulă gloriosului caracter al
Tatălui ceresc. Toţi citim că Dumnezeu
este iubire şi că din iubire a dat şi pe fiul său să ne răscumpere pe noi.
El nu avea nicio obligaţie să ne readucă în existentă, dar din milă şi iubire şi-a
întors faţa către făptura mâinilor Lui. Dumnezeu care este de o iubire perfectă
nu ar asista niciodată impasibil la schingiuirea omului ajuns într-o atare
situaţie fie prin slăbiciunile lui, fie din necunoştinţă, fie înşelat de Satan sau
de semeni. El îl ridică pe om iară prin înviere, îl învaţă legea Sa prin
judecată şi îi arată calea spre viaţă. Abia atunci, cu Satan legat şi în
condiţii favorabile de ascultare, dacă omul voit alege neascultarea va muri definitiv,
pentru că Dumnezeu nu chinuie pe nimeni, ci şterge din existent. Dumnezeu este dreptate, aceasta este
temelia tronului Său. Sentinţa din Eden a fost moartea, adică inexistenţa în
viaţă. El nu a schimbat niciodată această sentinţă, de asta a trebuit şi un
răscumpărător. Ar fi un lucru nedrept, pentru un păcat făcut de Adam din lipsa
de experienţă cu răul, să fie acesta şi întreaga lui rasă chinuiţi o veşnicie.
În schimb, moartea a fost o sentinţă corectă şi aşa va fi şi în viitor pentru
aceia care, după 6000 de ani de experienţă cu păcatul şi urmările lui, înviaţi
şi puşi la probă în condiţii perfecte vor alege răul în continuare. Desigur,
Satan ar schingiui o veşnicie omul şi ar arde Pământul pentru că este un caracter
contrar Tatălui ceresc, care se comportă cu noi precum un părinte cu fiii săi,
dojenindu-ne, dându-ne lecţia păcatului, apoi ocazia de a reveni sub
binecuvântările Sale. Toate familiile Pământului vor fi binecuvântate, aşa ne
învaţă Biblia, nu numai unii sau alţii, ci toţi. Să ne încredem în Tatăl ceresc
şi Domnul nostru Isus Cristos, în promisiunile sigure date prin apostoli şi
profeţi, lăsând la o parte contrafacerile şi erorile ce bântuie de atâtea
secole. Întunericul adus de neascultarea lui Adam şi prin activitatea lui Satan
va fi risipit în curând şi va răsări Soarele dreptăţii, cu vindecare sub
aripile Sale. Moarte nu va mai fi, nici ţipăt, nici durere pentru că lucrurile
dintâi ale păcatului şi morţii vor fi trecut, oamenii bucurându-se în veşnicii
sub protecţia divină. Slăvit şi onorat să fie Tatăl Nostru şi Domnul Isus
Cristos că nu ne-au lăsat în uitare şi moarte, a lor să fie toată puterea,
slava şi cinstea în veci de veci!
Notă – Scripturi folosite: Geneza 2: 17, 2 Cronici 4:3,4; Psalmul 22:26,27,28; 30:5; 103:13; Proverbe
23:13,14; Isaia 14:7; 26:9; 30:21; 35; 58:8; 60:2; Mica 4:2,3,4; 7:18; Maleahi
4:2; Habacuc 2:14; Fapte 24:15; Romani 14:9; 1 Timotei 2:3,4,6; Tit 2:11; 2
Petru 1:19; 1 Ioan 2: 2,17; Apocalips 21:4
