IMAGINI ALE SACRIFICIULUI LUI ISUS
Ce a
știut Domnul nostru dinainte despre ultimele zile și ore ale vieții sale? Multe
profeții ale Vechiului Testament s-au împlinit atunci și credem că Isus le
cunoștea. Om perfect fiind, având capacitatea de a reține în mintea sa toate
Scripturile, atunci când a mers în pustie și a postit 40 de zile a avut
posibilitatea să mediteze la profețiile care se refereau la El și la cum va
trebui să le împlinească. De asemenea nu trebuie să excludem faptul că unele
dintre lucruri le-ar fi putut cunoaște prin revelație divină directă.
Printre
primele lucruri pe care Domnul le-a înțeles este acela că El a venit ca om pe
Pământ, să sufere și să moară. Că Isus a știut aceste lucruri o dovedesc
scripturile:
” Apoi le-a zis: "Iata ce va spuneam cand inca eram cu
voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui
Moise, in Proroci si in Psalmi." - Luca 24:44
„Atunci
Isus le-a zis: "O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba
sa credeti tot ce au spus prorocii! Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste
lucruri si sa intre in slava Sa?"Si a inceput de la Moise si de la toti
prorocii si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El.” – Luca 24:25-27
” Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte
prin gura tuturor prorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi.” Fapte 3:18
” Caci stiti ca nu cu
lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul
desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele
scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana. El a fost cunoscut mai
inainte de intemeierea lumii si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru
voi” – 1 Pet. 1: 18-20
Ce a știut Isus
? Credem că cunoștea până la detaliu aceste profeții și ceeea ce trebuia să
facă.
Isus
a știut anul morții sale
Anul
morții sale l-a cunoscut din profeția lui Daniel 9:24-27 : ”
Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii
tale celei sfinte, pana la incetarea faradelegilor, pana la ispasirea
pacatelor, pana la ispasirea nelegiuirii, pana la aducerea neprihanirii
vesnice, pana la pecetluirea vedeniei si prorociei si pana la ungerea Sfantului
sfintilor. Sa stii, dar, si sa intelegi ca de la darea poruncii pentru zidirea
din nou a Ierusalimului pana la Unsul, la Carmuitorul, vor trece sapte
saptamani; apoi timp de saizeci si doua de saptamani, pietele si gropile vor fi
zidite din nou, si anume in vremuri de stramtorare. Dupa aceste saizeci si doua
de saptamani, Unsul va fi starpit, si nu va avea nimic. Poporul unui domn care
va veni va nimici cetatea si Sfantul Locas, si sfarsitul lui va fi ca printr-un
potop; este hotarat ca razboiul va tine pana la sfarsit, si impreuna cu el, si
pustiirile .El va face un legamant trainic cu multi timp de o saptamana, dar la
jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe
aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste, pana va cadea asupra
celui pustiit prăpădul hotarat."
Perioada de timp la
care se referă profeția începe în anul 454 î.Hr, când este dată porunca de
reconstruire a Ierusalimului, fapt pomenit de Nemia în capitolul 2:1-6. 70 de
săptămâni reprezintă 490 de ani, care începuți la data amintită se sfârșesc în
anul 36 d.Hr. Săptămâna a 70-a este între anul 29 și anul 36. Jumătatea
săptămânii, când Unsul (Mesia) va fi stârpit este luna Nisan, anul 33. Că a
70-a săptămână a început în anul 29 putem verifica după istoria laică. Luca 3:1
ne spune că în al 15-lea an a lui Tiberiu Cezar (14-37d.Hr), își începe
propovăduirea Ioan Botezătorul. Serviciul lui Ioan a început în primăvara lui 29, Domnul fiind botezat la
Iordan în toamna aceluiași an (1 octombrie).
Isus a știut luna și ziua morții sale
Luna
reiese în primul rând din cronologia celor 70 de săptămâni. 33 de ani și
jumătate a vieții Răscumpărătorului nostru se încheie în primăvara lui 33, luna
Nisan.
Ioan Botezătorul îl numește pe Domnul ”Mielul lui Dumnezeu
care ridică păcatul lumii” Ioan 1:29. Domnul s-a identificat cu mielul de
Paște, sacrificat de evrei începând cu ieșirea din Egipt. În Exod 12:2-6 ni se
dau următoarele detalii : "Luna aceasta va fi pentru voi cea
dintai luna; ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului. Vorbiti intregii
adunari a lui Israel si spuneti-i: "In ziua a zecea a acestei luni,
fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa. Daca sunt
prea putini in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape,
dupa numarul sufletelor; sa faceti socoteala cat poate manca fiecare din mielul
acesta. Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea
sa luati un miel sau un ied. Sa-l pastrati pana in ziua a paisprezecea a lunii
acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l injunghie seara (între cele două
seri).” Mielul se procura așadar în 10 Nisan și se sacrifica în 14 Nisan.
Domnul a intrat în Ierusalim în 9 Nisan (10 Nisan începea în aceași zi la 6
seara, conform calendarului evreiesc) și
a fost crucificat în 14 Nisan.
Isus a știut ora morții sale
Expresia folosită în Exod 12.6 și
Deuteronom 16 pentru timpul la care va fi sacrificat mielul și în antitip Isus
este ”între cele două seri”. Conform timpului evreiesc există două seri. Prima
seară, numită EREV KATON (seara scurtă) începă aproximativ după ora 12 amiază,
când soarele intră în declin. A doua seară, numită EREV GADOL (seara lungă)
începe după apusul soarelui, aproximativ ora 6 după-masă. Între cele două seri
indică spre ora 3 după-masa. Mulți rabini declară că de fapt expresia ”între
cele două seri” arată clar această oră. Deci Domnul a știut că va muri la ora 3
după-masa.
Isus a știut că va muri
crucificat
În Ioan 3:14 Domnul spunea :” Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot
asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului„ , apoi, în Ioan
12:32,33 ” Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe
toti oamenii." -Vorbind astfel, arata cu ce moarte avea sa moara. ” Isus
știa că va fi atârnat pe lemn. Modul normal de execuție la evrei era omorârea
cu pietre, dar dacă crima era considerată foarte gravă (așa cum au considerat
mai marii lui Israel când Domnul a mărturisit că este fiul lui Dumnezeu),
atunci cel omorât cu pietre era atârnat ulterior și pe lemn, în semn că era
blestemat de Dumnezeu (Deuteronom 21:22,23; Iosua 8:29; 10:26). Cum Palestina
era sub administrație romană, Isus fiind dus în fața lui Pilat, Domnul stia că
modul lui de execuție nu putea fi decât crucificarea (specific romanilor),
adică atârnarea pe un lemn și străpungerea încheieturilor cu cuie. Cu siguranță
El a legat textile Legii de realitatea politică din Israel în acel moment și a
putut deduce că moartea va fi prin crucificare.
Isus a știut că va suferi de
dezhidratare
Isus a știut că dezhidratarea îi va însoți
moartea. În Psalmul 69:21 a fost profețit
” Ei imi pun fiere in mancare, si,
cand mi-e sete, imi dau sa beau otet.” Că
profeția s-a împlinit ne spune Ioan 19: 28,29: ” Dupa aceea Isus,
care stia ca acum totul s-a sfarsit, ca sa implineasca Scriptura, a zs:
"Mi-e sete." Acolo era un vas plin cu otet. Ostasii au pus intr-o
ramura de isop un burete plin cu otet si I l-au dus la gura.” În Exod 12:9
ni se explică modul pregătirii mielului, arătându-se special că el nu trebuia
consumat crud sau fiert (stări ce indică hidratare) ci fript, ceea ce indică
spre dezhidratare.
Isus a știut că oasele sale nu vor fi
zdrobite
În
Vechiul Testament au existat porunci despre cum trebuia mâncat mielul. În Exod
12:46 era prevăzut: ” Sa nu le manance decat
intr-o singura casa; sa nu luati deloc carne afara din casa si sa nu zdrobiti
niciun os.”, iar în Numeri 9:12: ” Sa nu lase din el nimic pana a doua zi dimineata
si sa nu franga niciun os din el.” Deasemenea în Psalmul 34:20 se spune: ”
Toate oasele i le pazeste, ca niciunul din ele sa nu i se sfarame” Isus a
știut toate acestea și că așa se va întâmpla: ” Ostasii au venit deci
si au zdrobit fluierele picioarelor celui dintai, apoi pe ale celuilalt care
fusese rastignit impreuna cu El. Cand au venit la Isus si au vazut ca murise,
nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostasi I-a strapuns coasta
cu o sulita; si indata a iesit din ea sange si apa. Faptul acesta este adeverit
de cel ce l-a vazut: marturia lui este adevarata, si el stie ca spune adevarul,
pentru ca si voi sa credeti. Aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca
Scriptura: "Niciunul din oasele Lui nu va fi sfaramat." – Ioan
19:32-36
Isus a știut cât timp va petrece pe cruce
Domnul a știut că timpul petrecut pe cruce va fi
între 9 dimineața și 3 după-masă. În Vechiul Testament exista imaginea cu
sacrificiul zilnic al celor 2 miei, unul dimineața și altul seara, respectiv la
9 AM și la 3PM. Este vorba de jertfa necurmată pomenită în Exod 29:38-42 și
Numeri 28:3-8. Cele două jertfe erau strict reglementate făcându-se de asemenea
rugăciuni. Că lucrurile s-au înâmplat așa cum a fost scris dovedesc următoarele
Scripturi:
” Cand L-au rastignit, era ceasul al treilea.” (la evrei
9 dimineața) – Marcu15:25
” Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut
intuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. Isus a strigat cu
glas tare: "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!" Si, cand a
zis aceste vorbe, Si-a dat duhul.” (ceasul al 9-leala evrei este 3 după-masă) –
Luca 23:44,46
De ce miei îl reprezintă pe Domnul? Este scris că El este mielul lui
Dumnezeu înjunghiat de la întemeierea Lumii , adică prevăzut în Planul Tatălui
ca sacrificiu pentru a ne ridica din moarte și păcat. Cei doi miei reprezintă
faptul că Isus a murit pentru evrei și pentru neamuri.
Isus a
știut că haina Sa va fi împărțită
Domnul a putut să știe asta din ulul din Psalmii asupra căruia a meditate:
” isi impart hainele mele
intre ei si trag la sorti pentru camasa mea.” – Psamlui 22:18
Faptul ca s-a împlinit ce fusese scris este atestat de:
Mat.27:35
– ” Dupa ce L-au rastignit, I-au impartit hainele intre ei, tragand la
sorti, pentru ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice:
"Si-au impartit hainele Mele intre ei, si pentru camasa Mea au tras la
sorti."” și Ioan 19:23,24: ” Ostasii, dupa ce au rastignit
pe Isus, I-au luat hainele si le-au facut patru parti, cate o parte pentru
fiecare ostas. I-au luat si camasa, care n-avea nicio cusatura, ci era dintr-o
singura tesatura de sus pana jos. Si au zis intre ei: "Sa n-o sfasiem, ci
sa tragem la sorti a cui sa fie." Aceasta s-a intamplat ca sa se
implineasca Scriptura care zice: "Si-au impartit hainele Mele intre ei, si
pentru camasa Mea au tras la sorti." Iata ce au facut ostasii”
Cămașa lui Isus a fost fără cusătură, țesută întreaga, așa cum au fost și
cămășile pentru Marele Preot ce oficia în Tabernacol (Exod 39:27). Pavel ne
spune că Domnul este Marele preot al mântuirii noastre. Haina Sa a fost un simbol
al purității (îndreptățirii) și sacrificiului. Marele Preot în haina de sacrificiu
îl reprezenta pe Isus în haina de sacrificiu a preoției sale.
O clipă de meditație
Isus
a cunoscut mai dinainte natura, detaliile evenimentelor ce-I stăteau în față. A
fost foarte atent în a duce la îndeplinire misiunea sa, în a împlini ceea ce
trebuie să spună și să facă. S-a temut o clipă în Ghețimani că nu a reușit, de
aceea se ruga către cel ce putea să-l scape din moarte (și nu de la moarte cum
se traduce greșit. El nu se ruga să nu moară, pentru aceasta a venit, se ruga
să fie înviat). Isus a știut toate acestea și mult mai multe decât am putut aduce
în acest scut text și s-a supus de bună voie, cu bucurie voinței Tatălui
Ceresc. Aceasta mărturisește despre dragostea și devotamentul Său față de Creator,
despre iubirea Sa pentru om. Să-I urmăm exemplul! Slăvit să fie Tatăl și Domnul
nostru Cristos pentru marele har și îndurarea de care ne-au făcut parte!
