„Totuşi, întunericul nu va împărăţi veşnic pe Pământul în care acum e necaz”

„Totuşi, întunericul nu va împărăţi veşnic pe Pământul în care acum e necaz”

Au trecut un pic mai bine de 2000 de ani de când, prin marea îndurare a lui Dumnezeu, fiul său a părăsit starea cerească devenind om. Puţini dintre noi pot realiza că acesta a fost cel mai mare eveniment al istoriei de până acum. Deşi nu era dator faţă de noi, pentru că strămoşul nostru Adam încălcase legea Sa divină, Dumnezeu a făcut aranjamentul ca să răscumpere omul căzut. O scânteie de speranţă ia fost dată lui Adam încă din Eden, apoi peste aproape 2000 de ani îi este făcută o promisiune lui Avram. Începând de acum devine evident faptul că Marele Nostru Creator avea în vedere „binecuvântarea tuturor familiilor Pământului”. Peste alte 2000 de ani se năştea în Betleem, Isus, răscumpărătorul venit să facă posibilă binecuvântarea promisă. Dreptatea divină cerea pentru răscumpărarea omului perfect Adam şi anularea pedepsei un preţ corespunzător, condiţie pe care a îndeplinit-o Domnul Nostru. Fiinţă spirituală cu slavă cerească, meşterul Tatălui, Isus  alege să răscumpere omul şi domeniul terestru. Umilindu-se, părăseşte Cerul pentru Pământul aflat în mocirla păcatului. Intră în această lume în cel mai umil mod cu putinţă (într-un grajd, între vite), îndură bajocura, suferinţa, chinurile şi moartea crudă pe cruce, El cel drept pentru noi cei nedrepţi.   

„Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii obişnuit cu suferinţa .... El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui ..... era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”. Sacrificiul său anulează aşadar moartea adamică dând posibilitatea împăcării cu Dumnezeu. Morţii de la Adam încoace vor învia , vor învăţa dreptatea şi legea divină şi vor fi puşi la probă de viaţă. În cunoştinţă de cauză, nefiind înşelaţi de Satan, oamenii vor alege prin ascultare sau neascultare, viaţa sau moartea. Cei neascultători vor fi şterşi definitiv din existenţă prin a doua moarte, pentru care nu mai există răscumpărare. Cei ascultători şi împlinitori ai voinţei divine vor fi restabiliţi deplin la starea omului perfect, într-un Pământ perfect, ca grădina Edenului, având viaţă veşnică prin ascultare. Închideti ochii pentru o clipa la scenele de suferinţa si durere, degradare şi întristare care încă predomină datorită păcatului, şi zugraviţi-vă în minte gloria pamantului perfect. Nici o pată de păcat nu strică armonia şi pacea unei societăţi perfecte; nici un gând amar, nici o privire sau vorba aspră; iubirea, izvorand din fiecare inimă, întalneste un răspuns asemănător în toate celelalte inimi, şi bunăvoinţa marchează fiecare act. Acolo nu va mai fi deloc boală, nici durere, nici suferinţă şi nici vreo dovadă de decădere — nici macar frica de asemenea lucruri. Gandiţi-vă la toate imaginile de sănătate şi frumuseţe comparativă a formei şi trăsăturilor omeneşti pe care le-aţi văzut vreodata, şi aflaţi că omenirea perfectă va fi de o frumuseţe superioară acestora. Puritatea interioară şi perfecţiunea mintală şi morală vor marca şi ilumina fiecare faţa stralucitoare. Aşa va fi societatea Pamantului; iar celor care plâng datorită pierderii cuiva, li se vor şterge toate lacrimile când vor vedea lucrarea învierii completă. Aceasta este EVANGHELIA = VESTEA BUNĂ vestită de îngeri la naşterea lui Isus. VIAŢA şi RESTABILIREA , pentru aceasta a venit.

 Chinul iadului şi arderea Pământului nu sunt nicidecum o veste bună. Biblia contrazice aceste erori induse de Satan în minţile şi prin anvoanele unora, ele aducând hulă gloriosului caracter al Tatălui ceresc. Toţi citim că Dumnezeu este iubire şi că din iubire a dat şi pe fiul său să ne răscumpere pe noi. El nu avea nicio obligaţie să ne readucă în existentă, dar din milă şi iubire şi-a întors faţa către făptura mâinilor Lui. Dumnezeu care este de o iubire perfectă nu ar asista niciodată impasibil la schingiuirea omului ajuns într-o atare situaţie fie prin slăbiciunile lui, fie din necunoştinţă, fie înşelat de Satan sau de semeni. El îl ridică pe om iară prin înviere, îl învaţă legea Sa prin judecată şi îi arată calea spre viaţă. Abia atunci, cu Satan legat şi în condiţii favorabile de ascultare, dacă omul voit alege neascultarea va muri definitiv, pentru că Dumnezeu nu chinuie pe nimeni, ci şterge din existent. Dumnezeu este dreptate, aceasta este temelia tronului Său. Sentinţa din Eden a fost moartea, adică inexistenţa în viaţă. El nu a schimbat niciodată această sentinţă, de asta a trebuit şi un răscumpărător. Ar fi un lucru nedrept, pentru un păcat făcut de Adam din lipsa de experienţă cu răul, să fie acesta şi întreaga lui rasă chinuiţi o veşnicie. În schimb, moartea a fost o sentinţă corectă şi aşa va fi şi în viitor pentru aceia care, după 6000 de ani de experienţă cu păcatul şi urmările lui, înviaţi şi puşi la probă în condiţii perfecte vor alege răul în continuare. Desigur, Satan ar schingiui o veşnicie omul şi ar arde Pământul pentru că este un caracter contrar Tatălui ceresc, care se comportă cu noi precum un părinte cu fiii săi, dojenindu-ne, dându-ne lecţia păcatului, apoi ocazia de a reveni sub binecuvântările Sale. Toate familiile Pământului vor fi binecuvântate, aşa ne învaţă Biblia, nu numai unii sau alţii, ci toţi. Să ne încredem în Tatăl ceresc şi Domnul nostru Isus Cristos, în promisiunile sigure date prin apostoli şi profeţi, lăsând la o parte contrafacerile şi erorile ce bântuie de atâtea secole. Întunericul adus de neascultarea lui Adam şi prin activitatea lui Satan va fi risipit în curând şi va răsări Soarele dreptăţii, cu vindecare sub aripile Sale. Moarte nu va mai fi, nici ţipăt, nici durere pentru că lucrurile dintâi ale păcatului şi morţii vor fi trecut, oamenii bucurându-se în veşnicii sub protecţia divină. Slăvit şi onorat să fie Tatăl Nostru şi Domnul Isus Cristos că nu ne-au lăsat în uitare şi moarte, a lor să fie toată puterea, slava şi cinstea în veci de veci!

Notă – Scripturi folosite: Geneza 2: 17, 2 Cronici 4:3,4;  Psalmul 22:26,27,28; 30:5; 103:13; Proverbe 23:13,14; Isaia 14:7; 26:9; 30:21; 35; 58:8; 60:2; Mica 4:2,3,4; 7:18; Maleahi 4:2; Habacuc 2:14; Fapte 24:15; Romani 14:9; 1 Timotei 2:3,4,6; Tit 2:11; 2 Petru 1:19; 1 Ioan 2: 2,17; Apocalips 21:4