"Doamne, măreşte-ne credinţa”

“Doamne, măreşte-ne credinţa”

CREDINŢA nu înseamnă doar faptul de a crede învăţăturile Bibliei, ci şi încrederea că Dumnezeu vrea şi poate să îndeplinească ceeea ce a promis.

Pentru că toate lucrurile lucrează spre binele nostru

ü Să primim cu recunoştinţă instruirea

ü Să acceptăm cu umilinţă disciplinarea

ü Să ne folosim cu smerenie de experienţe

Faptul că toate sunt sub supraveghere divină trebuie să ne dea curaj să facem, să suferim şi să suportăm, comportându-ne cu bunătate, blândeţe şi iertare pentru cei ce ne administrează „paharul”;

ü să întoarcem bine pentru rău

ü blândeţe pentru asprime

ü amabilitate pentru lipsa ei

ü vorbind de bine pe cei ce ne persecută

Să facem „toate  fără murmure şi fără îndoieli, ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu neîntinaţi în mijlocul unei generaţii strâmbe şi sucite, în care străluciţi ca nişte lumini în lume, ţinând sus Cuvântul vieţii”

Crăciun în septembrie

Aproape că a trecut Crăciunul. De fapt a trecut demult. În mod normal ar trebui să se sărbătorească undeva pe la sfârşitul lui septembrie- începutul lui octombrie. Cum putem deduce asta? Isus a murit în 14 Nissan, care în acel an evreiesc a fost corespondent sfârşitului lui martie. Domnul a trăit exact 33 de ani şi 6 luni. Deci dacă mergem 6 luni în urmă aflăm când s-a născut, adică sfârşitul lui septembrie- începutul lui octombrie. Cum El nu a lasat instructiuni decât în ceea ce priveşte amintirea morţii Sale, nu are atât de mare importanţă când sărbătorim. Dacă ne alăturăm sărbătorii şi dăm daruri trebuie să o facem cu gândul la „Marele dătător de daruri” – Tatăl Ceresc si la cel mai mare dar primit de noi – Răscumpărătorul Nostru drag.  

„Totuşi, întunericul nu va împărăţi veşnic pe Pământul în care acum e necaz”

„Totuşi, întunericul nu va împărăţi veşnic pe Pământul în care acum e necaz”

Au trecut un pic mai bine de 2000 de ani de când, prin marea îndurare a lui Dumnezeu, fiul său a părăsit starea cerească devenind om. Puţini dintre noi pot realiza că acesta a fost cel mai mare eveniment al istoriei de până acum. Deşi nu era dator faţă de noi, pentru că strămoşul nostru Adam încălcase legea Sa divină, Dumnezeu a făcut aranjamentul ca să răscumpere omul căzut. O scânteie de speranţă ia fost dată lui Adam încă din Eden, apoi peste aproape 2000 de ani îi este făcută o promisiune lui Avram. Începând de acum devine evident faptul că Marele Nostru Creator avea în vedere „binecuvântarea tuturor familiilor Pământului”. Peste alte 2000 de ani se năştea în Betleem, Isus, răscumpărătorul venit să facă posibilă binecuvântarea promisă. Dreptatea divină cerea pentru răscumpărarea omului perfect Adam şi anularea pedepsei un preţ corespunzător, condiţie pe care a îndeplinit-o Domnul Nostru. Fiinţă spirituală cu slavă cerească, meşterul Tatălui, Isus  alege să răscumpere omul şi domeniul terestru. Umilindu-se, părăseşte Cerul pentru Pământul aflat în mocirla păcatului. Intră în această lume în cel mai umil mod cu putinţă (într-un grajd, între vite), îndură bajocura, suferinţa, chinurile şi moartea crudă pe cruce, El cel drept pentru noi cei nedrepţi.   

„Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii obişnuit cu suferinţa .... El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui ..... era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi”. Sacrificiul său anulează aşadar moartea adamică dând posibilitatea împăcării cu Dumnezeu. Morţii de la Adam încoace vor învia , vor învăţa dreptatea şi legea divină şi vor fi puşi la probă de viaţă. În cunoştinţă de cauză, nefiind înşelaţi de Satan, oamenii vor alege prin ascultare sau neascultare, viaţa sau moartea. Cei neascultători vor fi şterşi definitiv din existenţă prin a doua moarte, pentru care nu mai există răscumpărare. Cei ascultători şi împlinitori ai voinţei divine vor fi restabiliţi deplin la starea omului perfect, într-un Pământ perfect, ca grădina Edenului, având viaţă veşnică prin ascultare. Închideti ochii pentru o clipa la scenele de suferinţa si durere, degradare şi întristare care încă predomină datorită păcatului, şi zugraviţi-vă în minte gloria pamantului perfect. Nici o pată de păcat nu strică armonia şi pacea unei societăţi perfecte; nici un gând amar, nici o privire sau vorba aspră; iubirea, izvorand din fiecare inimă, întalneste un răspuns asemănător în toate celelalte inimi, şi bunăvoinţa marchează fiecare act. Acolo nu va mai fi deloc boală, nici durere, nici suferinţă şi nici vreo dovadă de decădere — nici macar frica de asemenea lucruri. Gandiţi-vă la toate imaginile de sănătate şi frumuseţe comparativă a formei şi trăsăturilor omeneşti pe care le-aţi văzut vreodata, şi aflaţi că omenirea perfectă va fi de o frumuseţe superioară acestora. Puritatea interioară şi perfecţiunea mintală şi morală vor marca şi ilumina fiecare faţa stralucitoare. Aşa va fi societatea Pamantului; iar celor care plâng datorită pierderii cuiva, li se vor şterge toate lacrimile când vor vedea lucrarea învierii completă. Aceasta este EVANGHELIA = VESTEA BUNĂ vestită de îngeri la naşterea lui Isus. VIAŢA şi RESTABILIREA , pentru aceasta a venit.

 Chinul iadului şi arderea Pământului nu sunt nicidecum o veste bună. Biblia contrazice aceste erori induse de Satan în minţile şi prin anvoanele unora, ele aducând hulă gloriosului caracter al Tatălui ceresc. Toţi citim că Dumnezeu este iubire şi că din iubire a dat şi pe fiul său să ne răscumpere pe noi. El nu avea nicio obligaţie să ne readucă în existentă, dar din milă şi iubire şi-a întors faţa către făptura mâinilor Lui. Dumnezeu care este de o iubire perfectă nu ar asista niciodată impasibil la schingiuirea omului ajuns într-o atare situaţie fie prin slăbiciunile lui, fie din necunoştinţă, fie înşelat de Satan sau de semeni. El îl ridică pe om iară prin înviere, îl învaţă legea Sa prin judecată şi îi arată calea spre viaţă. Abia atunci, cu Satan legat şi în condiţii favorabile de ascultare, dacă omul voit alege neascultarea va muri definitiv, pentru că Dumnezeu nu chinuie pe nimeni, ci şterge din existent. Dumnezeu este dreptate, aceasta este temelia tronului Său. Sentinţa din Eden a fost moartea, adică inexistenţa în viaţă. El nu a schimbat niciodată această sentinţă, de asta a trebuit şi un răscumpărător. Ar fi un lucru nedrept, pentru un păcat făcut de Adam din lipsa de experienţă cu răul, să fie acesta şi întreaga lui rasă chinuiţi o veşnicie. În schimb, moartea a fost o sentinţă corectă şi aşa va fi şi în viitor pentru aceia care, după 6000 de ani de experienţă cu păcatul şi urmările lui, înviaţi şi puşi la probă în condiţii perfecte vor alege răul în continuare. Desigur, Satan ar schingiui o veşnicie omul şi ar arde Pământul pentru că este un caracter contrar Tatălui ceresc, care se comportă cu noi precum un părinte cu fiii săi, dojenindu-ne, dându-ne lecţia păcatului, apoi ocazia de a reveni sub binecuvântările Sale. Toate familiile Pământului vor fi binecuvântate, aşa ne învaţă Biblia, nu numai unii sau alţii, ci toţi. Să ne încredem în Tatăl ceresc şi Domnul nostru Isus Cristos, în promisiunile sigure date prin apostoli şi profeţi, lăsând la o parte contrafacerile şi erorile ce bântuie de atâtea secole. Întunericul adus de neascultarea lui Adam şi prin activitatea lui Satan va fi risipit în curând şi va răsări Soarele dreptăţii, cu vindecare sub aripile Sale. Moarte nu va mai fi, nici ţipăt, nici durere pentru că lucrurile dintâi ale păcatului şi morţii vor fi trecut, oamenii bucurându-se în veşnicii sub protecţia divină. Slăvit şi onorat să fie Tatăl Nostru şi Domnul Isus Cristos că nu ne-au lăsat în uitare şi moarte, a lor să fie toată puterea, slava şi cinstea în veci de veci!

Notă – Scripturi folosite: Geneza 2: 17, 2 Cronici 4:3,4;  Psalmul 22:26,27,28; 30:5; 103:13; Proverbe 23:13,14; Isaia 14:7; 26:9; 30:21; 35; 58:8; 60:2; Mica 4:2,3,4; 7:18; Maleahi 4:2; Habacuc 2:14; Fapte 24:15; Romani 14:9; 1 Timotei 2:3,4,6; Tit 2:11; 2 Petru 1:19; 1 Ioan 2: 2,17; Apocalips 21:4 

Scurtă istorie a învăţăturii “trinităţii”

Scurtă istorie a învăţăturii “trinităţii”

Dintre toate crezurile creştinătăţii, cel mai vizibil este cel care susţine existenţa unui Dumnezeu triunic – trinitatea. Căutătorul sincer al adevărului, creştinul cugetător, va putea însă repede să constate că această învăţătură nu rezistă testului Bibliei. Mai mult, nici Mântuitorul nostru şi nici apostolii nu au făcut niciodată nici cea mai mică aluzie la o astfel de existenţă triplă, Isus nu a pretins niciodată egalitatea cu Tatăl, aşa cum sugerează doctrina. Vechiul Testament ne vorbeşte de un singur Dumnezeu, iar apostolii şi ceilalţi credincioşi au crezut în Isus ca fiu al lui Tatălui, care a părăsit starea sa pre-umană, a devenit om, a murit, a înviat, s-a înălţat la Cer şi Dumnezeu la aşezat la dreapta Sa. Iehova nu li se descoperă evreilor ca fiind compus din mai multe persoane, iar Domnul şi apostolii aduc numeroase dovezi ale distincţiei dintre Tatăl şi Fiul.

De unde provine atunci învăţătura? Mai întâi trebuie să spunem că toate religiile orientale păgâne au astfel de dumnezei triunici. De exemplu, hinduşii cred în Brahma, a cărui atribute sunt personificate sub numele de Brahma, Vishnu, Shiva; egiptenii aveau şi ei divinităţi divizate în triade, la fel chinezii, etc. Filosofii greci credeau şi ei în astfel de trinităţi, fapt ce reiese şi din scrierile lor.  La fel ca şi învăţătura sufletului nemuritor, dovedită de Biblie ca fiind falsă, această dogmă pătrunde în crezul creştin prin intermediul creştinismului popular pe filieră grecească. Altfel spus, păgânii care vor accepta creştinismul vor aduce cu ei vechile învăţături, iar capii Bisericii, de dragul popularităţii şi a prestigiului vor accepta aceste coruperi.

Trecerea de la cerştinismul apostolilor la creştinismul secolelor IV-V, când regăsim din plin susţinută această învăţătură a fost marea schimbare a cursului creştinătăţii. Acum pătrund în Biserică erezii nimicitoare, fapt ce a fost combătut şi avertizat încă din vremea apostolilor. După moartea lor, începând cu secolul II, aceste învăţături false cresc  în volum. Biserica uită treptat de Mirele ei ceresc(care este Capul ei) şi începe să alerge după bogătiile şi aprecierile lumii acesteia, preacurvind cu Statul. Învăţăturile greşite, drumul pe care a luat-o Biserica, diferitele interese personale ale conducătorilor ei au dus la divizări şi subdivizări în diferite secte.

Printre primii nemulţumiţi cu ceea ce oferea Biblia au fost gnosticii. Pretinzând că au cunoştinţă superioară fată da Cuvântul divin, ei au creeat o adevărată dezbatere filosofică cu deducţii nebiblice, privitoare la Noul Testament şi pre-existenţa lui Isus. Tertulian referindu- se la ei arăta că au corupt în aşa fel învăţăturile nou testamentale încât să le sprijine filosofiile. Aceste speculaţii gnostice, dimpreună cu filosofiile greceşti şi învăţăturile păgâne aduse în creştinism au generat elementele principale ale doctrinei aflată în discuţie.

Existenţa în Noul Testament a expresiilor „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” pomenite împreună sau separat  semăna mult cu cunoştinţele păgâne anterioare a multora dintre cei deveniţi creştini şi deci învăţătura a fost uşor de acceptat. Şcoala creştină alexandriană, printre primele apărute, susţinea că respectarea Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt trebuie să se facă în concordanţă cu existenţa a 3 ipostaze sau naturi în Dumnezeu, idee preluată de la Platon. Deşi  învăţătura va găsi răspândire tot mai largă în Biserică în secolul IV, ea va găsi şi oponenţi. Unul dintre aceştia a fost Arius (Arie), care în contradicţie cu episcopul său Alexandru, într-o adunare de presbiteri, arăta că Fiul este distinct de Tatăl, că este rezultatul creării Tatălui, că a fost primul născut dintre toate lucrurile, că a existat un timp în care nu a existat .  Deşi şi-a susţinut părerile cu argumente biblice, episcopul Alexandru negăsind contraargumente decât un dos de palmă, a fost acuzat de erezie, fapt ce persistă şi azi. În ciuda faptului că teoria lui Arius a fost vehement contestată, ea a găsit numeroşi adepţi.

             Controversa ariană afectează în mod serios Biserica de atunci încât, probabil la iniţiativa susţinătorilor trinităţii, împăratul Constantin cel Mare se implica pentru „rezolvarea” problemei. În acest mod se ajunge la convocarea Conciliului de la Niceea (Nisa) în 323, fiind chemaţi toţi episcopii şi teologii din Imperiu. După o dezbatere ce a durat două luni de zile, susţinătorii trinităţii majoritari fiind (ceea ce arată că eroarea era deja foarte răspândită), înving. Se naşte acum primul dintr-un lung şir de crezuri: „Noi credem  într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu unul născut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat; născut, nu făcut, cel de-o ființă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire s-a pogorât din ceruri și s-a intrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și s-a făcut om. Și s-a răstignit pentru noi în timpul lui Pontiu Pilat, a pătimit și s-a îngropat și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și s-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a cărui Împărăție nu va avea sfârșit. Noi credem de asemenea  întru Duhul Sfînt”. Ideea că Fiul ar avea aceeaşi substanţă cu Tatăl (CONSUBSTANŢIALITATEA) deşi profund greşită (Tatăl are natura divină, Fiul a fost creeat  în forma sa pre-umană la natură spirituală) este impusă ca un articol fundamental al credinţei creştine. În ciuda formulării crezului şi ideii de consubstanţialitate, Conciliul de la Niceea nu rezolvă problema trinităţii fiind pomenite doar două persoane în aceasta. Acest lucru va fi remediat 56 de ani mai târziu la Conciliul de la Constantinopol, după demiterea episcopului Macedonie ca eretic pentru că nega că Sfântul Duh ar fi persoană. Acum se adaugă la crezul niceean “ Duhul Sfînt domnul de viață făcătorul, care din Tatăl purcede, cela ce împreuna cu Tatăl si cu Fiul este închinat și slăvit, care a grăit prin prooroci...”

               Asfel, prin puterea majorităţii şi nu având la bază Biblia este impusă doctrina trinităţii. Practic, odată cu Conciliul de la Niceea, Biserica se desparte definitive de învăţăturile Bibliei şi adoptă crezuri şi canoane care vor devenii definitorii pentru credincioşia sau necredincioşia creştinilor. Cuvântul lui Dumnezeu este abandonat pentru părerile filosofice ale unor oameni, fie ei episcopi, teologi, prinţi sau împăraţi. Biblia trece în plan second, în Biserică făcându-şi loc din ce în ce mai multe cărţi “autorizate” ce răspândeau noi crezuri.

                Chiar dacă trinitatea este “legiferată”, contestarea ei continuă, susţinătorii neputând explica cum, dacă era acelaşi cu Tatăl, Isus a flămânzit, însetat, obosit, adormit, se ruga la Tatăl, a suferit pe cruce, a murit (crezul niceean spunea că Tatăl este veşnic), etc. Episcopul Nestorie, pentru a drege lucrurile şi contradicţia dintre crez şi Scriptură, a susţinut că în Isus erau nu numai două naturi ci şi două persoane, dintre care una a fost omul iar cealaltă a doua persoană a trinităţii. Distincţia dintre natura divină (deşi Domnul nu a primit această natură decât după înviere) şi umană este “soluţionată” prin crezul adoptat la Conciliul de la Efes (431) şi apoi de la Calcedon (451). Acesta spunea că cele două persoane a lui Isus sunt intim legate, fără a fi amestecate sau confundate împreună. De asemenea Conciliul de la Efes conchide că Maria a fost născătoare de Dumnezeu şi nu de om, aşa cum susţinea  Nestorie. Chiar raţiunea indică aici eroarea, o fiinţă umană nu poate naşte niciodată o fiinţă divină, Maria l-a născut pe omul Isus Cristos şi atât. Controversele au continuat, dar în bună măsură crezul despre trinitate a rămas până azi aşa cum a fost formulat la Efes si Calcedon.  Aşa s-a impus trinitatea, prin confruntări, intrigi, violenţă, dare şi luare de mită, apelul la autorităţile civile pentru a folosi armata şi justiţia, toate metode nedemne pentru o Biserică care îl iubeste pe Dumnezeu şi pe aproapele. De fapt, modul în care au evoluat lucrurile şi în care se introduce eroarea indică lucrarea unui dumnezeu, altul decât cel căruia trebuia să-I fie supusă Biserica.

               Aşa cum am arătat şi într-un articol precedent, Biblia abundă de dovezi că Isus Hristos a fost creeat, că a avut început, că este deosebit faţă de Tatăl, că a murit şi înviat pentru noi, că pe el l-a înălţat Dumnezeu mai presus de orice nume, că Duhul Sfânt nu e persoană ci puterea lui Dumnezeu pusă în acţiune, etc. Toate acestea sunt bazate pe Cuvântul Lui şi nu poveşti spuse şi susţinute cu anumite interese. Dar va veni vremea când “Pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului ca fundul mării de apele ce-l acoperă” (Habacuc 2:14) şi oamenii vor vedea erorile şi vor învăţa dreptatea şi supunerea faţă de Dătătorul Vieţii. A Lui şi a Domnului Nostru să fie toată slava, puterea şi cinstea în veci. Amin!

GODPORAŢIA - "Strângeţi averi în ceruri"

O incercare de estimare a domeniului “Religie” din economia nationala

CLAUDIU HERTELIU

Here it is a rough assessment of the amounts of money which result from religion organizations’ economic activities in Romania. Even if these activities vary from one church to another, as well as the destinations of money, we can regard these amounts as being important in the overall figures of national capital flow. The author concludes that as long as these activities remain under the laws of the market and the patrimonies have reasonable extents, we cannot talk about negative aspects of churches’ implication in economy.

In cele ce urmeaza vom incerca o evaluare bruta a veniturilor anuale ale cultelor din Romania. Un prim pas il constituie evidentierea surselor de venituri. Acestea sunt:
• alocatii de la Bugetul de Stat;
• taxe obligatorii;
• contributii benevole;
• donatii externe;
• afaceri derulate de culte (lumanari, calendare, cruciulite, carti etc.).

Alocatiile de la bugetul de stat

Alocatiile de la bugetul de stat sunt acordate cultelor recunoscute de catre stat si merg in directia acoperirii salariilor si respectiv in sprijinul acordat pentru cheltuieli legate de constructiile din domeniu. In tabelul 1. prezentam valorile acestor alocatii. Trebuie facute insa trei mentiuni: nu sunt incluse in aceste date sumele alocate, in mod exceptional, de catre guvern din fondul aflat la dispozitia primului ministru in vederea construirii si/ sau renovarii unor asezaminte bisericesti; nu s-au gasit informatii pentru toti anii (de ex. in perioada 1993-1995 legea bugetului de stat nu detalia informatia pana la nivelul dorit iar pentru anii 2000 si 2002 informatia nu era disponibila momentan); nu s-a reusit identificarea momentului descentralizarii finantarii (de bugetul de stat catre bugetele locale) salariilor angajatilor neclericali si implicit s-a produs o diminuare artificiala a alocatiilor bugetare catre institutiile bisericesti.

Taxele obligatorii¹

Delimitarea taxelor obligatorii de contributiile benevole este, uneori, destul de dificila. Aceasta deoarece, teoretic, unele sume sunt benevole. Practic insa, lucrurile stau putin diferit. In continuare, vom cataloga drept taxe obligatorii, taxele stabilite de consiliile parohiale si tot aici vom include taxele pentru serviciile speciale (botez, cununie, inmormantare, acatiste). Aceasta delimitare este valabila la Ortodocsi si Catolici. O alta forma sub care se poate manifesta taxa obligatorie este cea a unei cote proportionale din venituri² (de ex. nivelul este de 10% in cazul Penticostalilor, al Adventistilor de Ziua a Saptea, al Cultului Mozaic).

Avand in vedere ca Biserica Ortodoxa (BOR) detine majoritatea covarsitoare (86,7%) a credinciosilor din Romania, sumele atrase de catre aceasta vor constitui partea principala a fluxurilor financiare din “sectorul” religie. In continuare vom lua pe rand serviciile religioase principale care implica compensatii materiale.

Tabel 1. Alocatii de la bugetul de stat in perioada 1991-2004

An	1991	1992	1996	1997	1998	1999	2001	2003	2004
Alocatii bugetare (mld. lei)	0.44	0.93	35.30	83.80	132.40	161.95	704.99	959.52	921.00
Echivalent USD (mil.)	5.82	3.03	11.45	11.69	14.92	10.56	24.26	28.90	27.49

Sursa de date: Legea bugetului de stat 1991-2004 cu rectificarile si completarile ulterioare

Botezul
Aplicand proportia detinuta de credinciosii ortodocsi (87%) la cei 208 mii nou nascuti rezulta un numar de 181 mii nasteri in familiile de ortodocsi. Pentru a estima o valoare globala vom utiliza varianta minima de 200 mii, una medie de 500 mii si una maxima de 1,5 milioane lei. Efectuand calculele rezulta o valoare minima de 41,6 mld. lei (1,3 mil. USD), o valoare medie de 104 mld. lei (3,25 mil. USD) si o estimare maximala de 312 mld. lei (9,75 mil. USD).

Cununia
Cheltuielile legate de cununie sunt diferite de la o regiune la alta. Exista in mod clar diferentieri in functie de mediul de rezidenta. Sumele pot varia de la cateva sute de mii de lei in mediul rural la aproape 10 milioane de lei in Bucuresti sau alte mari centre urbane.³ Este drept ca o parte din acesti bani intra la cheltuieli colaterale (lumanari, voal etc). Cheltuielile colaterale vor fi evidentiate la sectiunea dedicata impactului asupra unor sectoare ale economiei nationale. Pentru calcule estimative vom considera o suma medie de 500 mii pentru fiecare cununie, o suma minima de 200 mii si o suma maxima de 1,5 milioane lei. Astfel, cele 87 mii de cununii (87% din 100 de mii) duc la o valoare medie de 43,5 miliarde lei (aproximativ 1,36 milioane USD). Valoarea minima rezultata este de 17,4 mld. lei (544 mii USD) iar valoarea maxima estimata ar fi de 130,5 mld. lei (4,08 milioane USD).

Inmormantarea 
Diferentierile pe medii de rezidenta si/ sau regiuni se mentin si in ceea ce priveste inmormantarea. Pentru estimari vom considera aceleasi sume: 200 mii minim, 500 mii mediu si respectiv 1,5 milioane lei maxim. Numarul deceselor este de 250 mii (87% din 285 mii decedati). Valoarea minima rezultata este 50 mld. lei (1,56 milioane USD), valoarea medie este 125 mld. lei (3,9 milioane USD) iar o estimare maximala ar ajunge la 375 mld. (11,72 milioane USD).

Taxa periodica 
Aceasta taxa este, de obicei, anuala. Ea este fixata de catre consiliul parohial si este intre 50 de mii si 200 mii lei. Rezulta ca cele aproximativ 6,24 mil. gospodarii ortodoxe contribuie cu circa 624,2 mld lei (19,5 mil. USD) anual in cazul utilizarii variantei medii de 100 mii; cu 312,1 mld. lei (9,75 mil. USD) in cazul variantei minimale si cu 1248,5 mld. lei (39 mil. USD) daca folosim varianta maximala.

Acatistele, slujbele de pomenire si sfestaniile mai aduc BOR minim 100 mld. lei (3,13 mil. USD) si maxim 400 mld. lei (12,5 mil. USD)⁴. Informatiile sistematizate referitoare la valorile anuale pentru cele patru categorii de contributii mentionate sunt prezentate in tabelul 2.

Tabel 2. Estimatii privind contributiile obligatorii ale enoriasilor ortodocsi (milioane USD)

Categorie	Minim	Mediu	Maxim
Botez	1,3	3,25	9,75
Cununie	0,54	1,36	4,08
Inmormantare	1,56	3,9	11,72
Taxa periodica	9,75	19,5	39
Acatiste	3,13	7,81	12,5
Total	16,28	35,82	77,05

In ceea ce priveste Bisericile Catolice ele reprezinta 5,6%⁵ din totalul populatiei Romaniei (4,7% credinciosi romano-catolici si 0,9% credinciosi greco-catolici). In Biserica Catolica taxa se da o data pe an si reprezinta 1% din salariul pe o luna al unei persoane adulte care lucreaza. Daca este o vorba de un somer, sau o persoana care nu lucreaza, sau un pensionar mai sarac, nu se cere taxa. Taxe nu se iau nici pe serviciile prestate: inmormantari, sfintirea caselor (de Boboteaza sau in timpul anului). Doar la Liturghie daca se doreste una, aceasta se programeaza, iar atunci persoana respectiva face o donatie (cam 50.000 lei), daca nu are bani nu e obligatoriu sa dea.⁶ Deci cele 403 mii de familii catolice cu o contributie obligatorie de 50 mii lei pe an duc la o valoare de 20 mld. lei (630 mii USD). In ceea ce priveste liturghiile special cerute prin extrapolarea estimatiei facute pentru credinciosii ortodocsi rezulta o valoare minima de 6,5 mld. lei (202 mii USD), una medie de 16,1 mld. lei (505 mii USD) si, respectiv, una maximala de 25,8 mld. lei (807 mii USD). Valorile agregate se regasesc in tabelul 2,3.

Bisericile Protestante (3,7%) au in componenta: Reformati (3,2%), Unitarieni (0,3%), Evanghelici (0,2%). Nu detinem informatii relativ la contributiile obligatorii percepute de acestea. Pentru a face o estimare consideram varianta minima cea corespunzatoare Bisericii Catolice si vom prelua valoarea maxima si respectiv medie de la Biserica Ortodoxa. Efectuand calculele ajungem la o valoare minima de 17,6 mld. lei (550 mii USD), una medie de 48,9 mld. lei (1,53 mil. USD) si o estimare maximala de 105,2 mld. lei (3,29 mil. USD).

Bisericile Neoprotestante (2,7%) au in componenta: Penticostali (1,5%), Baptisti (0,6%), Adventisti de Ziua a Saptea (0,4%) si Crestini dupa Evanghelie (0,2%). In acest caz nu se percep taxe pentru serviciile prestate (botez, cununie sau inmormantare) dar exista taxe obligatorii care pot varia dar se situeaza in jurul valorii de 10% din veniturile enoriasilor. Refuzul de a plati aceste taxe obligatorii nu duce la indepartarea respectivului enorias din biserica. Deci chiar daca sunt obligatorii, aceste taxe se colecteaza sub forma de contributii benevole. In unele cazuri (de ex. la Biserica Baptista) organizarea bisericii aplica pentru alegerea conducerii congregatiei votul cenzitar proportional cu contributiile banesti aduse de fiecare parohie. Pentru o estimare a veniturilor acestor biserici ne bazam pe informatiile publicate de catre Biserica Crestina Adventista de Ziua a Saptea⁷ (BCAZS) si vom utiliza o extrapolare corespunzatoare pana la ponderea de 2,7% detinuta de catre bisericile neoprotestante. Astfel, potrivit sursei citate, in anul 2002 contributiile obligatorii (zecimile) stranse de catre BCAZS Romania au fost in suma de 4,73 mil. USD (151.4 mld. lei). Prin extrapolare rezulta ca, pentru toate bisericile neoprotestante, contributiile obligatorii s-ar situa in jurul valorii de 31,93 mil. USD (1021.7 mld. lei).

Ramane, astfel, o pondere de 1,3% din populatia tarii ce cuprinde alte cazuri. Dintre acestia 0,1% sunt fara religie si nu au astfel de contributii. Pentru restul de 1,2% (musulmani, evrei etc.) vom utiliza o estimare egala cu media celor 4 categorii denominationale enumerate pana acum. Estimarea ne conduce la o valoare minima de 19,3 mld. lei (600 mii USD), una medie de 27,4 mld. lei (860 mii USD) si una maximala de 44,2 mld. lei (1,38 mil. USD).

In tabelul 3 prezentam, sintetic, valorile obtinute pentru diversele categorii denominationale prezentate pana acum.

Tabel 3. Estimatii privind contributiile obligatorii pe categorii denominationale (milioane USD)

Religie	Minim	Mediu	Maxim
Ortodoxa	16,28	35,82	77,05
Catolica	0,83	1,13	1,44
Protestanta	0,55	1,53	3,29
Neoprotestanta	31,93	31,93	31,93
Alte cazuri	0,60	0,86	1,38
Total	50,19	71,27	115,09

Contributiile benevole
In categoria contributiilor benevole includem: cutia milei, sumele colectate cu “cosuletul” (altele decat cele obligatorii), sumele stranse in urma vizitelor efectuate de catre prelati la locuintele enoriasilor, donatii efectuate de catre enoriasi cu ocazii speciale (construire lacasuri de cult, actiuni caritabile etc.).

Biserica Ortodoxa 
Vom face o estimare cumulata pentru cutia milei si pentru sumele colectate cu ajutorul “cosuletului”. Conform rezultatelor BOP publicate de catre fundatia Soros,12% dintre enoriasii ortodocsi merg cel putin odata pe saptamana la biserica. Daca in jumatate din biserici se foloseste aceasta metoda si daca jumatate din cei prezenti contribuie, rezulta 4,7 milioane de “contribuabili” saptamanali. Aceasta inseamna 243,4 milioane persoane anual. Ca si la sectiunea precedenta, vom utiliza trei variante; una minimala (contributii de o mie de lei), una medie (contributii de 5 mii lei) si una maximala, utilizand o contributie de 10 mii lei. Efectuand calculele rezulta o suma minima de 243,5 mld. lei (7,6 mil. USD), una medie de 1217,3 mld. lei (38.04 mil. USD) si o estimare maximala de 2434,5 mld. lei (76,08 mil. USD).

Vizitele preotilor la enoriasii din parohie se produc cel putin odata pe an (pentru estimare vom utiliza o valoare arbitrara de 1,5 vizite anual). Aceasta inseamna ca cele 6,24 milioane gospodarii se transforma in 9,36 milioane vizite. Pentru varianta minimala de estimare vom utiliza suma de 10 mii lei pentru o vizita, pentru varianta medie 50 mii lei si pentru varianta maximala 100 mii lei. Rezulta o valoare minima de 93,6 mld. lei (2,93 mil. USD), una medie de 468,2 mld. lei (14,63 mil. USD) si una maximala de 936,4 mld. lei (29,26 mil. USD).

Suma stransa de BOR in anul 2003 pentru construirea de lacasuri de cult a fost de 170 mld. lei (5,38 mil. USD)⁸ iar bugetul alocat de BOR pentru actiuni caritabile a fost de 117 mld. lei (3,66 mil. USD)⁹. In tabelul 4 prezentam informatiile despre contributiile benevole ale credinciosilor ortodocsi.

Tabel 4. Estimatii privind contributiile benevole ale enoriasilor ortodocsi (milioane USD)

Categorie	Minim	Mediu	Maxim
Cutia milei si alte colecte	7.61	38.04	76.08
Vizite	2.93	14.63	29.26
Constructii	5.38	5.38	5.38
Actiuni caritabile	3.66	3.66	3.66
Total	19.57	61.71	114.38

Bisericile Catolice
Estimatiile au fost realizate utilizand aceleasi prezumtii ca si la BOR. Nu s-au realizat estimatii pentru sumele adunate in cazul vizitelor deoarece, asa cum am aratat putin mai sus, nu se strang sume cu aceste ocazii. De asemenea pentru actiunile caritabile si pentru sumele stranse in vederea construirii de lacasuri de cult estimatiile s-au realizat prin extrapolare. Valoarea minima, rezultata in urma calculelor, a fost de 34,4 mld. lei (1,08 mil. USD); valoarea medie inregistrata fiind de 97,3 mld. lei (3,04 mil. USD) iar cea maximala 175,9 mld. lei (5,5 mil. USD).

Bisericile Protestante 
S-a pornit de la aceleasi premise pentru estimarea sumelor la aceasta categorie. Valorile estimate pentru categoriile actiuni caritabile si constructii au fost calculate prin extrapolare. Suma minima rezultata a fost de 26,7 mld. lei (835 mii USD), cea medie 84,3 mld. lei (2,63 mil. USD) iar cea maxima de 156,2 mld. lei (4,88 mil. USD).

Bisericile Neoprotestante 
In acest caz s-a utilizat ca si la sectiunea precedenta informatiile publicate de catre BCAZS. Astfel suma stransa din contributii benevole de catre BCAZS Romania a fost de 61,1 mld. lei (1,91 mil. USD)¹⁰. Prin extrapolare, rezulta ca bisericile neoprotestante au strans o suma de 412,6 mld. lei (12,89 mil. USD).

Pentru celelalte denominatiuni religioase s-a procedat analog cu sectiunea precedenta tinand cont de valorile rezultate la precedentele biserici si tinandu-se cont de ponderea ramasa neacoperita de estimatii. A rezultat astfel un minim de 13,4 mld. lei (420 mii USD), o medie de 31,2 mld. lei (980 mii USD) si un maxim de 56,6 mld. lei (1,67 mil. USD).

In tabelul 5 prezentam, sintetic, valorile obtinute pentru diversele categorii denominationale prezentate pana acum.

Tabel 5. Estimatii privind contributiile benevole pe categorii denominationale (milioane USD)

Religie	Minim	Mediu	Maxim
Ortodoxa	19.57	61.71	114.38
Catolica	1.08	3.04	5.50
Protestanta	0.84	2.63	4.88
Neoprotestanta	12.89	12.89	12.89
Alte cazuri	0.42	0.98	1.67
Total	34.80	81.25	139.33

Donatiile externe 

In cazul donatiilor externe pasim pe nisipuri miscatoare. Teoretic, toate bisericile au posibilitatea de a primi bani de la “fratii” din exterior. In cazul BOR este putin probabil sa se intample asa. Tot in aceeasi situatie se situeaza (conform raportului citat anterior) BCAZS. Despre Bisericile Catolice si Protestante nu sunt astfel de informatii. Celelalte Biserici Neoprotestante precum si denominatiunile incluse la alte cazuri, conform unor surse de la Departamentul de Stat pentru Culte¹¹, sumele vehiculate ajung la impresionanta cifra de inca 1500 mld. lei (46,88 mil. USD).

Afacerile derulate de culte

Din categoria afacerilor derulate de culte fac parte: productia si/ sau vanzarea de cruciulite, lumanari, calendare, carti; servicii oferite sub forma unor pelerinaje, inchirieri de spatii, exploatatii agricole, administrari forestiere, activitati comerciale cu obiecte de cult; realizari media – muzica, emisiuni radio/tv, etc. Pentru estimatii s-au folosit informatiile furnizate de oficialitati ale BOR¹² conform carora aceste activitati aduc un venit anual de aproximativ 600 mld. lei (18,75 mil. USD). O alta informatie existenta este cea relativ la BCAZS; cifra de afaceri a editurii acestei biserici a fost de 22,1 mld. lei (690 mii USD)¹³. In lipsa altor informatii s-a utilizat o metoda de extrapolare asemanatoare cu sectiunile precedente. S-a ajuns, astfel, la o valoare estimata a veniturilor obtinute de institutiile bisericesti din Romania, in urma desfasurarii activitatilor aducatoare de profit, de 823 mld. lei (25,73 mil. USD).

In concluzie, sectorul “religie” din economia nationala poate fi de dimensiunile prezentate in tabelul 6.

Tabel 6. Estimatie grosiera a sectorului “religie” din economia nationala (milioane USD)

Categorie	Minim	Mediu	Maxim
1. Bugetul de Stat14	28.9	28.9	28.9
2. Contributii obligatorii	50.19	71.27	115.09
3. Contributii benevole	34.80	81.25	139.33
4. Donatii externe	46.88	46.88	46.88
5. Afaceri derulate	25.73	25.73	25.73
Total	186.49	254.04	355.92

Sursa de date: Calcule proprii

Sumele rezultate nu sunt de neglijat. Ele reprezinta intre 0,44% si 0,84% din PIB. Situatia este mai mult sau mai putin comparabila cu cea inregistrata in alte tari. In SUA de exemplu doar contributiile pentru biserica (deci capitolele 2 si 3) reprezinta 0,6% din PIB (in valoare absoluta 60 mld. USD)¹⁵.

Efecte colaterale ale fenomenului religios in domeniul economic 

Trecand peste aspectele cu efect indirect asupra economiei (educatie, sanatate, caritate etc.) in care institutiile bisericesti au o implicare mai mare sau mai mica, nu de mica importanta sunt unele aspecte ce implica asa numitele efecte colaterale. La sectiunea precedenta am amintit de cheltuielile de la cununie (lumanari, voalul miresei) care au un efect direct asupra buzunarelor celor direct implicati. Si in cazul inmormantarilor apar astfel de cheltuieli colaterale. Ele sunt incasate, de multe ori, chiar de catre stat. Astfel au fost identificate, in unele zone, 35 de taxe de inmormantare, taxe ce pot ajunge la cateva milioane de lei.¹⁶

Un alt domeniu unde sectorul “religie” are o contributie semnificativa este cel al constructiilor. Sau construit, se construiesc sau se renoveaza un numar tot mai mare de lacasuri religioase. Catedrala Mantuirii Neamului are un buget de 200 milioane USD.

O alta modalitate prin care religia interfereaza cu economia este data de comportamentul populatiei in jurul marilor sarbatori religioase (Paste si Craciun). Este binecunoscut faptul ca o mare parte din firmele de comert cu amanuntul au aproape 50% din volumul total al desfacerilor in luna decembrie. De altfel si cu ocazia sarbatorilor de Paste exista obiceiul de innoire cu impact asupra desfacerilor. Un alt aspect este cel al dietei din domeniul posturilor ce preced aceste sarbatori. Evident ca acest tip de comportament are efecte asupra cererii de oua si/ sau produse lactate sau din carne. Ar fi interesant de analizat evolutia vanzarilor de produse pescaresti in zilele in care este “dezlegare la peste”.

In Romania exista cazuri in care religia influen-teaza aproape functional o anumita piata. Este situatia pe care o intalnim in legatura cu carnea de miel. Cererea pentru un astfel de produs este intr-o proportie covarsitoare legata de Paste. Si restul cererii (din alte perioade ale anului) are tot un substrat religios. Este vorba despre consumatori carora religia le interzice consumul de carne de porc (musulmani, mozaici, adventisti) care consuma cu precadere carne de pasare si care inlocuiesc carnea de porc cu carne de miel si/ sau berbecut. In continuare prezentam impactul pe care l-au avut sarbatorile pascale din 2004 asupra consumului de carne de miel si oua. Consideram un pret de 3,3 mii lei pentru un ou si 140 mii lei pentru un kg de carne de miel, la o greutate medie a unui miel de 10 kg. Cei 3 milioane de miei si cele 40 milioane de oua duc¹⁷ in final la o valoare de 4332 mld. lei (135,38 mil. USD) doar in mediul urban. Valoarea se dubleaza daca se ia in considerare autoconsumul din mediul rural.

Destinatii ale fluxurilor financiare 

Nu lipsita de importanta este si destinatia acestor sume vehiculate. Aceste directii sunt:
- salarizare;
- constructii/ consolidari lacasuri de cult, case parohiale etc.;
- actiuni caritabile si/ sau de asistenta sociala;
- servicii comunitare (educatie, sanatate, media);
- administrare a infrastructurii sectorului;
- externalizari (spre proiecte comune transnationale dar de aceiasi culoare religioasa);
- activitati misionare (nationale sau internationale).

Concluzii 

Pentru comparatie prezentam situatia existenta in alte tari: in Suedia nu se percep taxe pentru botez, cununie sau inmormantare decat daca exista dorinta ca acestea sa se oficieze in alta parohie; in Germania, membrilor declarati ai bisericilor li se retine din salariu o cota de 8%, fondul astfel obtinut se distribuie proportional bisericilor care sunt obligate sa desfasoare si unele activitati de asistenta sociala (acesta este unul dintre motivele pentru care numarul enoriasilor declarati nu depaseste 50% din populatie); fondurile Bisericii Anglicane sunt constituite din donatii si taxe (doua treimi) si o treime din dobanzi si prestarea activitatilor comerciale. Cele prezentate mai sus ne intaresc convingerea ca fenomenul religios este un actor important care, direct sau indirect, intr-o masura mai mica sau mai mare, influenteaza aspectele economico-sociale. De altfel aceasta nu este o noutate: Max Weber remarca aceste legaturi inca de la inceputul secolului trecut.

Departe de a constitui o imagine negativa, sumele vehiculate in sectorul religie reprezinta o fata umana a unor institutii care au ca principale scopuri declarate, cu totul alte teluri decat acumularile materiale. Pe de alta parte, asa cum am mentionat si in paragrafele anterioare, exista o multitudine de activitati desfasurate de catre institutiile bisericesti ce implica fluxuri financiare si exista o multime de activitati de tip non-profit in care o implicare a acestora este inerenta.

Aceste fluxuri financiare nu sunt un scop in sine; sau, mai bine zis, cel putin acesta este nivelul declarativ si, in majoritatea cazurilor, cel real. Atata timp cat nu se ajunge in situatia premergatoare deceniului 6 al secolului XIX - cand aproape jumatate din terenurile tarii apartineau institutiilor bisericesti; si acestea din urma erau implicate in diverse forme de activitate economica specifice vremii (mori, carciumi, hanuri etc.) toata implicarea institutiilor confesionale in activitatile economice nu reprezinta un aspect negativ.

Datorita modului de organizare, oarecum autocratic, institutiile bisericesti reusesc sa isi administreze cu abilitate si perseverenta patrimoniul dobandit si, de cele mai multe ori (vezi cazul Bernardino Nogara al Bisericii Catolice), acest patrimoniu este intr-un trend ascendent. Nu consideram ca ar fi utila prezenta pe scena economica a bisericilor la maniera in care se manifesta in Iran, de exemplu, dar, atat timp cat ponderea implicarii se situeaza in limite rezonabile nu putem decat sa privim cu ochi buni aceasta implicare.

NOTE
¹ Toate ipotezele si constructiile financiare prezentate in continuare vizeaza anul 2003.
² Trebuie facuta precizarea ca aceasta contributie “obligatorie” se strange sub forma de donatii.
³ Pentru edificare, redam in continuare un fragment din Popescu, I., Taxa pe dumnezeire, “Cotidianul”, Bucuresti, 5 ianuarie 2004: Sa zicem ca vreti sa va casatoriti. […]. Prima etapa consta in alegerea unor nasi potriviti, adica unii dispusi sa cheltuiasca foarte mult. Obligatia lor este sa cumpere lumanarile – in jur de 3-4 milioane de lei si voalul miresei – cel putin 300.000 lei. Apoi se cere sa achite cheltuielile bisericii. Aici lucrurile se complica pentru ca, in functie de pretentii biserica poate fi una modesta, unde slujba costa in jur de doua milioane de lei, un lacas “mediu” la care se cere peste trei milioane de lei, sau una dintre bisericile “de protocol” care “te scutura” de peste sapte milioane de lei. Doua dintre cele mai scumpe biserici din Bucuresti sunt Casin si Domnita Balasa, cotate drept “biserici de vipuri”. Aici preturile pentru o cununie depasesc 7 milioane, taxe obligatorii la care se adauga donatiile spontane (pentru impresie!) ale celor cu obrazuri subtiri. Sumele acestea nu se platesc, insa, dintr-o data, ci in cateva transe, probabil pentru a diminua efectul lor psihologic. Astfel se percepe la inceput o taxa de programare - intre 350.000 si 500.000, singurii bani pentru care se ofera chitanta... Ce urmeaza sa dai, intra, chipurile, in Cutia Milei – cea mai subtila forma de evaziune fiscala! Apoi taxa de nasi – 2, 3, 4... 7 milioane este cea mai substantiala pentru ca reprezinta de fapt contravaloarea sfintei liturghii. Tot nasii platesc separat si corul care nu valoreaza niciodata mai putin de un milion. Urmeaza taxa de altar, pe care o plateste de obicei mirele, reprezentand de multe ori contravaloarea multiplicata a unui obiect de cult care iti este “oferit” chiar in altar(!). In sfarsit, dupa o saptamana, tinerii insuratei se intorc la biserica impreuna cu nasii “pentru a fi iertati”. O data cu lumanarile, daruite bisericii, se mai plateste si taxa de iertaciune de cel putin cateva sute de mii de lei pentru cele cateva minute de “citanie”. 
⁴ Amariei, R., Averea bisericii, o taina bine pazita, “Capital”, Bucuresti, 8 mai 2003
⁵ ***, Recensamantul populatiei si al locuintelor – vol. I Populatie – structura demografica, INS, Bucuresti, 2003
⁶ http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=664& accesat la 6 ianuarie 2004
⁷ La adresa http://www.adventist.org este publicat urmatorul material ***, 140th Annual Statistical Report – 2002, General Conference of Seventh-day Adventists, Silver Spring, 2003
⁸ Zubascu, I., Credinciosii ortodocsi au contribuit cu 170 miliarde de lei la construirea unor noi biserici, “Romania Libera”, Bucuresti, februarie 2004
⁹ Zubascu, I., Patriarhia Romana a cheltuit 117 miliarde de lei in scopuri caritabile, “Romania Libera”, Bucuresti, 12 februarie 2004
¹⁰ ibidem. Merita mentionat faptul ca o parte din aceste fonduri (135 mii USD) au fost destinati actiunilor caritabile.
¹¹ citate de Amariei, R. in ibidem
¹² citate de Amariei, R. in ibidem
¹³ ibidem
¹⁴ cu mentinerea observatiilor facute la sectiunea dedicata acestei categorii de venituri.
¹⁵ Bobirca, A., Considerente privind organizarea si reglementarea pietei religiilor, “Jurnalul Economic”, nr. 9, pag. 100-107, ASE, Bucuresti, 2002
¹⁶ Prezentam, in continuare, parerea ziaristilor unui cotidian national exprimata in articolul: Chiruta, R., Vrinceanu, S., 35 de taxe de inmormantare, “Evenimentul zilei”, Bucuresti, 9 ianuarie 2004:Inmormantarea este pe cale sa devina un lux pentru multi dintre romani. Bunaoara, un iesean care doreste sa isi inmormanteze o ruda trebuie sa achite statului nu mai putin de 35 de taxe. Printre acestea se numara si “taxa pentru identificare loc de veci”. }i focsanenii au de platit municipalitatii locale nu mai putin de 13 taxe pentru o inmormantare, dupa cum reiese dintr-o hotarare adoptata recent de Consiliul Local. Sumele, care variaza de la 20.000 lei la doua milioane lei, se platesc in conturile Directiei de Dezvoltare Servicii Publice, care se ocupa de exploatarea cimitirelor din Focsani. Ca urmare a deprecierii continue a leului, executivul local a majorat de la inceputul acestui an, toate taxele cu privire la decese si inmormantari. Astfel, de la functionarii care se ocupa de eliberarea documentelor necesare ingropaciunii si pana la groparii care cara mortul de la masina si pana la groapa, nimeni nu misca un deget fara a percepe o taxa.
Specialistii municipalitatii s-au gandit insa si la “oferte speciale” pentru focsanenii care-si dau duhul. Pentru depunerea defunctului in camera mortuara alesii locali au stabilit o taxa de 50.000 de lei pentru fiecare 24 de ore, in vreme ce transportul mortului de la biserica sau de la dric si pana la locul inhumarii costa 100.000 de lei. Saparea unei gropi simple se taxeaza cu 480 000 de lei, in vreme ce o gropnita cu pod scoate din buzunarul familiei indoliate 500.000 de lei. Concesionarii unei parcele in cimitirele din Focsani pot beneficia si de “oferte”. Astfel, daca va fi sapata o groapa cu pod, concesionarul nu va mai plati taxa pentru lucrari in cimitir in valoare de 100.000 de lei. Consilierii locali au stabilit insa sa se taxeze cu cate 50.000 de lei si inhumarea, si deshumarea osemintelor, in cazul in care in mormant se afla un alt decedat. Pentru ingroparea cadavrului se mai adauga o taxa speciala de 70.000 de lei, in timp ce pentru “dezvelire si acoperire mormant” s-a mai pus o taxa de 150.000 de lei. Taxa pentru eliberarea adeverintelor din cimitir costa 70.000 de lei bucata, in timp ce taxa pentru montarea crucii variaza de la 400.000 de lei la 900.000 de lei, in functie de soclu si suprafata ocupata. Cel mai mult se taxeaza concesionarea locurilor de veci care pot ajunge pana la doua milioane de lei. Ca si cum taxele nu ar fi fost de ajuns, specialistii Primariei Focsani au instituit si o taxa anuala de 20.000 de lei pentru intretinerea cimitirelor, dar si o alta de 100.000 de lei, care se plateste in cazul in care rudele vor sa execute lucrari de amenajare sau ingrijire a gropilor. Un calcul simplu arata ca, pentru a-si duce mortul la groapa, familia decedatului trebuie sa dispuna de peste 1,8 milioane lei, in schimbul carora primeste de la primarie cele 13 chitante pentru eternitate.” 
¹⁷ Pop, I., 3 milioane de miei si peste 40 milioane de oua pentru Sarbatorile de Pasti, “Adevarul economic”, Bucurest i, 7 aprilie 2004

BIBLIOGRAFIE
Amariei, R., Averea bisericii, o taina bine pazita, “Capital”, Bucuresti, 8 mai 2003
Bobirca, A., Considerente privind organizarea si reglementarea pietei religiilor, “Jurnalul Economic”, nr. 9, pag. 100-107, ASE, Bucuresti, 2002
Chiruta, R., Vrinceanu, S., 35 de taxe de inmormantare, “Evenimentul zilei”, Bucuresti, 9 ianuarie 2004
Pop, I., 3 milioane de miei si peste 40 milioane de oua pentru Sarbatorile de Pasti, “Adevarul economic”, Bucuresti, 7 aprilie 2004
Weber, M., Etica protestanta si spiritul capitalismului, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2003
Zubascu, I., Credinciosii ortodocsi au contribuit cu 170 miliarde de lei la construirea unor noi biserici, “Romania Libera”, Bucuresti, februarie 2004
Zubascu, I., Patriarhia Romana a cheltuit 117 miliarde de lei in scopuri caritabile, “Romania Libera”, Bucuresti, 12 februarie 2004
***, 140th Annual Statistical Report – 2002, General Conference of Seventh-day Adventists, Silver Spring, 2003
***, Legea bugetului de stat cu rectificari si completari ulterioare, “Monitorul Oficial”, Bucuresti, 1992-2003
***, Recensamantul populatiei si al locuintelor – vol. I Populatie – structura demografica, INS, Bucuresti, 2003
http://www.adventist.org 
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=664& accesat la 6 ianuarie 2004

CLAUDIU HERTELIU - Asist. univ. drd., Academia de Studii Economice Bucuresti, Catedra de Statistica si Previziune Economica