IMPARATIA LUI DUMNEZEU

IMPARATIA LUI DUMNEZEU

Nici o cerere n-a fost facuta cu atata zel, nici o dorinta n-a fost exprimata cu atata sinceritate, nici o nevoie n-a fost simtita cu atata seriozitate — cum este nevoia unei imparatii de pace, bucurie si fericire care sa inlocuiasca starile prezente de pe planeta Pamant.

Credinta si chiar viata crestinilor are ca centru pe Isus din Nazaret. Isus Si-a concentrat viata si invataturile in jurul acestui subiect, al unei imparatii viitoare. El ne-a invatat despre aceasta in cuvintele: "Dar cei gasiti vrednici sa aiba parte de veacul acela si de invierea dintre cei morti, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita; pentru ca nici nu vor mai putea muri, caci vor fi ca ingerii. Si ei sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai invierii". Luca 20:35,36.

Isus a explicat imparatia viitoare in pildele Lui astfel: "Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: 'Veniti, binecuvantatii Tatalui Meu, de mosteniti imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii'" (Matei 25:34). El Si-a demonstrat puterea prin nenumarate miracole: a dat vedere orbilor, i-a facut pe schiopi sa umble si chiar a inviat mortii!

Aceasta a fost imparatia pe care a promis-o; aceasta a fost imparatia pe care a propovaduit-o; aceasta a fost imparatia pentru care a murit ca s-o obtina.

Cum va fi acea imparatie?

Cu toate ca aceasta imparatie a fost subiectul central al vietii lui Isus, ideea aceasta n-a pornit de la El. Conceptul imparatiei se gaseste in profetiile Vechiului Testament.

Profetii au vorbit despre o imparatie in care va fi sanatate, in care va fi armonie intre oameni. Au vorbit despre o imparatie de pace, in care va fi securitate economica totala. Astfel a vorbit Isaia despre aceste fagaduinte: "Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele Meu cel sfant" (Isaia 11:6-9); "din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug" (Isaia 2:4); "alesii Mei se vor bucura de lucrul mainilor lor". Isaia 65:21,22.

Profetii au vorbit despre o imparatie in care va fi armonie intre om si animale; animalele care acum sunt periculoase atunci vor fi blande.

"Atunci lupul va locui impreuna cu mielul si leopardul se va culca impreuna cu iedul; vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna si le va mana un copilas; vaca si ursoaica vor paste la un loc si puii lor se vor culca impreuna. Leul va manca paie ca boul, pruncul care suge se va juca la gura scorburei naparcii si copilul intarcat va baga mana in vizuina viperei. Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele Meu cel sfant; caci pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera". Isaia 11:6-9.

Profetii au vorbit despre o imparatie de pace in care va fi armonie intre oameni si nu va fi razboi: "El va fi Judecatorul neamurilor, El va mustra un mare numar de popoare, asa incat din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug si din sulitele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul". Isaia 2:4.

Ei au vorbit despre o imparatie in care securitatea economica va fi deplina; omenirea va culege roadele muncii ei si va trai in siguranta, fara teama de pierdere: "Vor construi case si le vor locui; vor sadi vii si le vor manca rodul. — alesii Mei se vor bucura de lucrul mainilor lor". Isaia 65:21,22.

In Noul Testament apostolii au vorbit despre o imparatie in care moartea insasi va fi inlaturata — "moartea nu va mai exista" (Apocalipsa 21:4). Si partea cea mai buna este ca acestea nu sunt doar vise goale. Ei n-au avut iluzii, ci au vorbit despre adevaruri vii, fiindca au vazut imparatia stabilita in viziunea de pe muntele schimbarii la fata. Apostolul Petru a spus:

"Caci v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu urmarind niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine, cu ochii nostri, maretia Lui. Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand din slava minunata s-a auzit un glas care Ii zicea: 'Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc desfatarea'. Si noi insine am auzit acest glas venind din cer, fiind cu El pe muntele cel sfant. Si avem cuvantul prorociei si mai sigur, la care bine faceti ca luati aminte". 2 Petru 1:16-19.

Si apostolul Pavel cand vorbeste despre sine scrie: "Cunosc un om in Hristos, care — a fost rapit pana in al treilea cer" (2 Corinteni 12:2). In versetul urmator el numeste acest al treilea cer paradis. Acesti scriitori biblici au putut vorbi cu atata autoritate, cu atata siguranta, fiindca au avut un motiv clar; si in cele mai multe din profetiile lor despre imparatie, motivul sigurantei lor este aratat astfel: "gura Domnului ostirilor a vorbit".

Pentru cine va fi aceasta imparatie?

Aceasta imparatie va fi pentru cei drepti (Matei 13:43)! Va fi pentru crestini (Fapte Apostolilor 16:31)! Va fi si pentru evrei (Ezechiel 16:55)! Va fi pentru paganii din Sodoma si Gomora (Matei 10:15)! Va fi pentru paganii din Tir si Sidon (Matei 11:22)! De fapt imparatia va fi pentru TOTI oamenii! "Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi din ele: cei care au practicat binele, pentru invierea vietii, iar cei care au facut raul, pentru invierea judecatii." Ioan 5:28,29.

TOTI cei care sunt in morminte vor fi ridicati la viata — evrei si arabi, crestini si atei, catolici si protestanti, sfinti si pacatosi — TOTI! Dar aceasta pare imposibil, caci Biblia spune clar ca "In nimeni altul nu este mantuire, caci nu este sub cer alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti". Fapte Apostolilor 4:12.

Este adevarat! Mai intai trebuie sa devii crestin pentru a fi mantuit. Trebuie sa crezi in Cristos ca sa traiesti vesnic in acea imparatie. Totusi Biblia sustine foarte clar ca oamenii din Sodoma si Gomora, din Tir si din Sidon vor fi in imparatie, si ei n-au crezut in Cristos. Pot fi oare ambele afirmatii adevarate? Da! Ambele sunt adevarate pentru ca ambele sunt in Biblie. Si Biblia este adevarata!

Armonia dintre aceste idei aparent opuse se gaseste intr-o declaratie simpla a vointei lui Dumnezeu in privinta omului, data prin apostolul Pavel: "Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta de adevar. Caci este un singur Dumnezeu si un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Insusi ca pret de rascumparare pentru toti; aceasta marturie a fost data la timpul ei". 1 Timotei 2:3-6.

Da, Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti! Isus Cristos S-a dat pe Sine ca pret de rascumparare pentru toti! Cum s-ar putea spune mai clar? Pentru TOTI — evrei si neamuri, sfinti si pacatosi, crestini si pagani — TOTI! Ambele afirmatii sunt declaratii scripturale! Amandoua trebuie sa fie adevarate! Dar cum?

Biblia este o carte complexa, dar subiectul ei central e simplu. Este istoria rascumpararii. Incepe cu omul creat perfect si pus intr-o gradina perfecta — Eden. Apoi se vede perechea originara — Adam si Eva — pacatuind si aruncand intreaga rasa in consecintele pacatului — moartea.

Biblia se incheie cu restaurarea omului la perfectiune pe un pamant perfect, un pamant curatat de profanarile pacatului — incluzand insasi moartea.

Intre acestea ea tese istoria fagaduintei si indeplinirii ei, a deznadejdii si sperantei, a prezicerii si realitatii, a rascumpararii omului printr-un om — Isus.

O rascumparare pentru toti!

Insusi cuvantul "rascumparare" arata principiul pe care este bazata oferta Bibliei de mantuire. Este luat din cuvantul grecesc anti-lutron, care inseamna un pret corespunzator.

O balanta simpla ilustreaza bine aceasta. Adam a pacatuit si a atras asupra lui si a urmasilor lui pedeapsa meritata, moartea. Balanta dreptatii a cerut-o. Cristos a murit ca pret corespunzator — un om perfect pentru un om perfect — sa compenseze pacatul lui Adam si sa echilibreze iarasi balanta dreptatii. Este simplu? Da, este simplu! Este scriptural! Si este adevarat!

Deoarece toti copiii lui Adam (si de asemenea urmasii lor) s-au nascut dupa primul pacat, ei s-au nascut intr-o stare de moarte. Psalmistul David a exprimat bine aceasta: "Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a conceput mama mea". Psalmi 51:5.

Deoarece urmasii lui Adam sunt atat oamenii buni cat si oamenii rai, atat sfintii cat si pacatosii, atat credinciosii cat si necredinciosii, toti au garantia mantuirii prin sangele varsat al lui Cristos, care a fost dat de buna voie pentru Adam si pentru toti urmasii lui.

Apostolul Pavel a rezumat intregul mesaj al Bibliei in doua propozitii scurte: "Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si dupa cum in Adam toti mor, tot asa in Hristos, toti vor fi facuti vii". 1 Corinteni 15:21,22.

Deci, toti oamenii din rasa umana vor fi eliberati de sub sentinta mortii adamice. Aceasta eliberare este garantata de moartea lui Cristos pentru toti oamenii — pentru cei buni si pentru cei rai.

Dar un lucru este sa fie eliberati din mormant, si cu totul altul este sa obtina viata. In timp ce moartea lui Isus promite viata pentru toti cei din morminte, nu promite ca acea viata va fi mentinuta vesnic. Aceasta va fi conditionata.

Lui Adam si Evei le-a fost data viata in gradina Edenului. Ei n-au meritat-o. A fost un dar. A fost harul lui Dumnezeu. Ei puteau sa-si mentina acea viata pentru totdeauna, dar n-au mentinut-o pentru ca au pacatuit.

Tot asa, in imparatia lui Dumnezeu toti oamenii vor fi treziti la viata. Ei nu vor face nimic pentru a merita sa fie treziti. Va fi un dar. Cristos a platit totul. Si oamenii vor putea mentine acea viata pentru totdeauna. Dar o vor mentine? La fel ca si in cazul lui Adam si al Evei, ei vor alege.

O cunostinta a Adevarului

Aici este locul unde trebuie sa fie examinata a doua expresie din declaratia lui Pavel catre Timotei: "Care doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta de adevar". 1 Timotei 2:4.

Planul lui Dumnezeu este ca toti oamenii sa "auda vocea Fiului Omului si sa iasa afara" din morminte, apoi sa fie instruiti in "cunostinta adevarului" despre Dumnezeu. Cunostinta adevarului ii va face responsabili si atunci vor putea alege in deplina cunostinta de cauza Aceasta vedem ca este promisiunea Bibliei.

Dar aceasta nu-i da omului o a doua sansa? Nu, deoarece in aceasta viata nu toti oamenii au fost adusi la cunostinta adevarului ca sa aiba sansa incercarii sau judecatii individuale. Si cum Cristos a murit pentru toti, toti trebuie sa aiba aceasta sansa.

De ce se amana atat de mult?

Dar, daca imparatia lui Dumnezeu este atat de minunata, de ce se amana atat de mult? Isus a murit cu aproape 2000 ani in urma si inca nu este stabilita. In loc de imbunatatire, multi simt ca situatia lumii a devenit mai rea. De ce se amana atat de mult?

Biblia arata trei motive ale acestei amanari. PRIMUL, pentru a popula in intregime pamantul; AL DOILEA, pentru a lasa pe om sa aiba experienta deplina cu pacatul si consecintele lui; si AL TREILEA, pentru a se dezvolta o clasa de oameni care vor conlucra cu Cristos in ridicarea rasei umane la viata, perfectiune si fericire. Acestia au acum sansa unei incercari individuale.

La inceput cand Dumnezeu l-a facut pe om si l-a pus in gradina Edenului, i-a dat o misiune. "Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: 'Fiti roditori, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant'". Geneza 1:28.

Astazi expertii in demografie spun ca tocmai aceasta este problema. Ei spun ca Pamantul se confrunta cu o explozie demografica in asa masura incat ne ameninta existenta. Dar acest lucru este oare adevarat? Biblia indica faptul ca omenirea a trait pe aceasta planeta cu putin peste 6.000 de ani. Populatia totala de la creare pana in prezent a fost estimata la 30-50 miliarde. Aceasta reprezinta o masa mare de oameni!

Totusi pamantul este mare si la o populatie de cincizeci de miliarde fiecare persoana ar putea avea 5,57 m2 si ar fi suficienta numai insula Noua Zeelanda. Dar aceasta nu este o suprafata mare, veti zice. Adevarat! Noua Zeelanda nu este mare.

Omul are nevoie de spatiu nu numai sa traiasca, ci si sa-si obtina hrana necesara pentru mentinerea vietii. Aceasta cerinta de asemenea a fost asigurata in planul lui Dumnezeu.

Observati iarasi cuvintele profetului Isaia: "Desertul si tara fara apa se vor bucura; pustietatea se va inveseli si va inflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori si se va bucura din plin, da, se va bucura cu cantece de veselie, caci i se va da slava Libanului, stralucirea Carmelului si a Saronului. Vor vedea slava Domnului, maretia Dumnezeului nostru". Isaia 35:1,2.

Desertul va inflori ca trandafirul

Astazi, mii de kilometri de teren sunt desert — Sahara, Gobi, marele desert din sud-vestul Americii, centrul Australiei. Nenumarati kilometri sunt suprafete pustii, neproductive si acoperite de tufarisuri. Ganditi-va la toate acestea inflorind ca trandafirul. Ganditi-va la locurile productive din lume: Ucraina, provinciile vaste de preerie din Canada, marile campii din Statele Unite ale Americii. Ganditi-va la acestea impreuna cu marea suprafata a deserturilor de astazi. Da, exista spatiu pentru inca mai multi. Si oamenii au primit misiunea de la Dumnezeu "sa umple pamantul". Aceasta "umplere" a pamantului este unul dintre motivele marii amanari in introducerea imparatiei pentru care a fost invatati sa ne rugam.

Permisiunea raului

Experientele omului pe pamant au fost grele. Nu numai ca a trebuit sa-si castige existenta prin "sudoarea fetei", dar brutalitatea omului fata de om i-a umplut de repulsie pe toti oamenii decenti. Dezastrele naturale, ca de exemplu inundatiile, cutremurele de pamant, perioadele de foamete, eruptiile vulcanice, s-au adaugat la durerile rasei umane. Chiar doreste omul sa traiasca pentru totdeauna intr-o asemenea stare? Daca exista un Dumnezeu, de ce a permis atata suferinta?

Exista un motiv — si inca unul bun — pentru care exista tot raul acesta. Ascultati cuvintele imparatului Solomon: "Mi-am pus inima sa cercetez si sa adancesc cu intelepciune tot ce se intampla sub ceruri: iata o preocupare obositoare, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor, ca sa fie umiliti prin ea". Eclesiastul 1:13.

Pacatul a fost introdus pe acest pamant prin interventia unei personalitati rele — Satan. Influenta lui a dus la o mare epidemie a raului. Fiecare fiinta care a trait poate sa inteleaga cuvintele lui David: "Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a conceput mama mea". Psalmi 51:5.

Unul dintre motivele succesului imparatiei lui Dumnezeu este bazat pe o premisa simpla, ca influentele celui rau vor fi restranse — Satan va fi legat.

"Apoi am vazut un inger coborandu-se din cer, avand cheia Adancului si un lant mare in mana. El a pus mana pe balaur, sarpele cel vechi, care este Diavolul si Satan, si l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat in Adanc, l-a inchis si a pecetluit intrarea deasupra lui, ca sa nu mai insele neamurile, pana se vor implini cei o mie de ani. Dupa aceea, trebuie sa fie dezlegat pentru putin timp." Apocalipsa 20:1-3.

In timp ce oamenii vor fi educati in legile lui Dumnezeu si ale dreptatii, Satan va fi legat. Astfel oamenii vor avea minunata oportunitate sa compare doua stiluri de viata — cel de acum in pacat, cu consecintele lui de durere, boala si moarte, si cel in dreptate cu consecintele ei de fericire, sanatate si viata. Exista vreo indoiala care stil de viata va fi ales?! Cu siguranta il vor alege pe cel care garanteaza viata.

Conlucratori in imparatie

Dar mai exista un motiv pentru aceasta amanare. Lucrarea imparatiei este o lucrare mare. Planul lui Dumnezeu este sa pregateasca niste conlucratori cu Isus in aceasta mare lucrare de ridicare a lumii. Cand Isus va domni, vor fi unii care vor domni cu El. "Daca rabdam, vom si imparati impreuna cu El; daca Il tagaduim, si El ne va tagadui". 2 Timotei 2:12.

"Fericiti si sfinti sunt cei care au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor imparati cu El o mie de ani". Apocalipsa 20:6.

Alegerea si pregatarea acestei clase dureaza de multe secole, de la moartea lui Cristos pana in prezent. Acestia vor fi cu Domnul lor in cer colaborand cu El in lucrarea de restaurare a oamenilor la viata perfecta pe pamant.

"Preaiubitilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Si ce vom fi nu s-a aratat inca. Dar stim ca, atunci cand Se va arata El, vom fi ca El, pentru ca Il vom vedea asa cum este." 1 Ioan 3:2.

Pentru aceste trei motive — popularea pamantului, deplina permisiune a omului sa aiba experienta cu raul si cu consecintele lui si alegerea unei clase de conlucratori cu Cristos in imparatie — a fost aceasta amanare de aproape doua mii de ani pana la stabilirea legii dreptatii. Dar aceasta va veni — la timpul cuvenit al lui Dumnezeu.

Cand va veni acea imparatie?

Cum stim noi cand va veni imparatia? Este aproape?

Da! Este aproape! Biblia arata o multime de semne ale schimbarii conditiilor din lume care introduc acea imparatie. Multe dintre acestea se gasesc in cuvantarea lui Isus din Matei capitolul 24, bazandu-se pe o profetie din cartea lui Daniel, capitolul 12.

Vom vedea pe scurt doar patru dintre acestea:

Un timp de necaz care ameninta sa distruga tot ce este viu:

"Pentru ca atunci va fi un necaz asa de mare, cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi. Si daca zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scapa; dar, din cauza acelor alesi, zilele acelea vor fi scurtate." Matei 24:21,22.

Pana la al doilea razboi mondial, cand a izbucnit era razboaielor nucleare, omul n-a avut capacitatea de a distruge intreaga creatie. Astazi cuvantul de cosmar "nimicire in masa" mareste frica omului datorita capacitatii de a distruge viata de mai multe ori.

Cunostinta si revolutia in transporturi:

"Tu, insa, Daniel, tine ascunse aceste cuvinte si pecetluieste cartea, pana la timpul sfarsitului. Multi vor alerga incoace si incolo si cunostinta va creste." Daniel 12:4.

Odata cu introducerea educatiei obligatorii, cu posibilitatea de raspandire a materialului tiparit si cu introducerea epocii calculatorului, cunostinta a crescut foarte mult — dublandu-se la fiecare 5-8 ani! Mijloacele de transport rapid sunt atat de obisnuite incat am putea uita ca stramosii nostri, cu numai 150 ani in urma, au fost limitati doar la viteza unui cal, si cei mai multi au murit fara sa calatoreasca mai mult de opt kilometri distanta de casele lor.

Israelul:

"Poporul Meu Israel — vor zidi iarasi cetatile pustiite si le vor locui — Ii voi planta in tara lor si nu vor mai fi smulsi din tara pe care le-am dat-o, zice Domnul Dumnezeul tau."! Amos 9:14,15.

Printr-un miracol modern, oamenii care au pribegit fara patrie timp de 2000 de ani, s-au intors la vechile lor locuinte. In ciuda numeroaselor atacuri, cu dusmani mai numerosi, ei au rezistat si astazi stau tari printre familiile neamurilor.

Propovaduirea Evangheliei:

"Evanghelia aceasta a imparatiei va fi predicata in toata lumea ca o marturie pentru toate popoarele. Si atunci va veni sfarsitul." Matei 24:14.

La inceputul anilor 1800 au fost stabilite in Europa si Statele Unite ale Americii societatile biblice in scopul distribuirii Scripturilor in intreaga lume. Astazi Biblia este inca cea mai bine vanduta carte si este disponibila in peste o mie de limbi.

Sa ascultam iarasi cuvantul Domnului: "Tot asa, cand veti vedea intamplandu-se aceste lucruri, sa stiti ca imparatia lui Dumnezeu este aproape". Luca 21:31.

Noi traim intr-o zi in care omul are puterea de a distruge toata creatia. Traim intr-o zi cand cunostinta a crescut si multi alearga incoace si incolo. Traim intr-o zi in care renasterea lui Israel in vechea lui tara natala este un fapt. Traim intr-o zi in care Evanghelia — Biblia — este publicata in intreaga lume.

De aceea traim intr-o zi in care imparatia lui Dumnezeu este aproape!

Da, omul s-a rugat pentru multe lucruri. Dar pentru nici un alt lucru nu s-a rugat atat de intens sau atat de mult cum s-a rugat pentru imparatie. Si aceasta este o rugaciune care va fi implinita curand. "Tatal nostru care esti in ceruri! Sfinteasca-se Numele Tau; vie imparatia Ta; faca-se voia Ta, precum in cer asa si pe pamant". Matei 6:9,10.

CUM ESTE FOLOSIT TERMENUL MÂNTUIRE ÎN SCRIPTURI

CUM ESTE FOLOSIT TERMENUL MÂNTUIRE ÎN SCRIPTURI

Criticii radicali şi evoluţioniştii întâmpină multe dificultăţi în străduinţa lor de a ascunde de oamenii obişnuiţi faptul că teoriile lor sunt diametral opuse tuturor învăţăturilor Scripturii cu privire la mântuirea umană. Acestor filosofi ai zilelor din urmă nu le place să fie numiţi „infideli”, „necredincioşi”, dar în efortul lor săptămânal de subminare a credinţei, preferă să-şi ia textele din Biblie. Dacă teoriile evoluţiei ar fi adevărate, cuvântul „mântuire” ar fi cu totul nepotrivit. Dacă timp de şase mii de ani omenirea a urcat de la starea de maimuţă în sus, spre starea de om perfect, şi dacă treptat prin procesul evoluţiei oamenii vor deveni îngeri, atunci cuvântul „mântuire” ar fi cu totul deplasat dacă li s-ar aplica. Mai bine ar fi lăsaţi în pace în progresul lor glorios în sus. Ei n-ar mai avea nevoie de Mântuitor, sau Răscumpărător; pentru că potrivit acestei teorii, omenirea n-a fost pierdută niciodată — niciodată n-a căzut de la perfecţiune.

Dar afirmaţia Bibliei este chiar inversul teoriei evoluţiei. Scripturile ne învaţă că omul a fost creat perfect şi sfânt, în asemănare morală cu Făcătorul lui. Ea declară că atunci când a fost în încercare pentru a se hotărî dacă viaţa şi favorurile lui pot continua veşnic, Adam a păcătuit şi a fost condamnat la moarte. Ea ne spune că Dumnezeu, prin Isus, a făcut pregătire pentru recuperarea omenirii din starea de păcat şi moarte în care a căzut; că lucrarea lui Isus este în primul rând aceea de satisfacere a Dreptăţii; că El a murit, Cel drept pentru cei nedrepţi, şi că păcătoşii vor fi împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său. Biblia învaţă că procesul de răscumpărare, această mântuire a omenirii din păcat şi moarte, a început deja prin aceea că Cristos Şi-a dat viaţa ca Preţ de Răscumpărare, şi a fost înălţat şi declarat ca Mântuitorul, Dătătorul de viaţă al lumii.

Dar lumea încă n-a fost mântuită. Ea zace în Cel Rău. Satan este încă „Prinţul acestei lumi”. Păcatul şi moartea domnesc. Lumea are numai făgăduinţa divină care a fost dată lui Avraam, dar despre care majoritatea omenirii nici nu ştie măcar. Acea făgăduinţă este totuşi sigură — că în cele din urmă toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin Mesia; şi pentru a efectua această mântuire, Mesia va stabili la timpul potrivit o glorioasă domnie a dreptăţii, Împărăţia lui Dumnezeu sub toată întinderea cerurilor. Ea va conduce, va cuceri, va distruge păcatul, moartea şi tot ce este contrar dreptăţii divine şi celor mai bune interese ale omenirii. Astfel, în final pământul va fi umplut de cunoştinţa Domnului (Isaia 11:9), şi orice genunchi se va pleca şi orice limbă va mărturisi pe Domnul (Isaia 45:23). În acest fel va veni glorioasa ocazie de mântuire prin cunoaşterea Domnului şi a voinţei Sale. Ieremia 31:34.

Cei care vor dori să facă voia lui Dumnezeu, vor fi ajutaţi de Răscumpărătorul să cultive astfel un caracter drept. Acel ajutor va include o ridicare sau mântuire din păcat şi din moarte şi din toate asocierile îngrozitoare ale imperfecţiunii mentale, morale şi fizice. Acea mântuire va fi spre viaţă, sănătate şi putere — mentală, morală şi fizică. Şi pământul va fi salvat — recuperat de sub sentinţa sau „blestemul” divin. Spinii şi pălămida nu vor mai produce sudoarea frunţii; ci pământul îşi va da roadele şi va fi numit „o grădină a Domnului” (Zah. 8:12, Isa. 51:3). Pământul este locul picioarelor lui Dumnezeu, pe care El îl va face glorios. Isaia 60:13.

Dar acea mântuire a omului şi a casei şi a domeniului său pământesc viitor, este precedată de altă fază sau fel de mântuire. Înainte de a lucra cu lumea, Dumnezeu alege, cheamă, atrage, instruieşte o clasă evlavioasă. Prin credinţă aceştia pot să spună acum despre ei înşişi că sunt mântuiţi, deşi mântuirea lor nu va fi într-adevăr realizată până când vor avea parte de Întâia Înviere. Acum ei se socotesc trecuţi de la moarte la viaţă ca Noi Creaţii, fraţi în Cristos, copii ai lui Dumnezeu. În toată această stare glorioasă cei sfinţiţi vor intra prin schimbarea învierii lor, având astfel un transfer de la natura şi stările umane, la natura şi stările spirituale (cereşti).

Astfel, în cele din urmă vor fi două clase de mântuiţi — două clase mântuite din stările păcatului şi morţii care predomină acum:

(1) Biserica schimbată de la natura pământească la cea divină. 1 Cor. 15:51-54.

(2) Cei doritori şi ascultători din lume, care, de-a lungul domniei glorioase de o mie de ani a lui Mesia, vor fi treptat schimbaţi, nu la o natură diferită, ci din imperfecţiune la desăvârşirea naturii umane. Fapt. 3:19-21.

Între timp, toţi cei răi cu voia, neascultători sau rebeli, vor fi complet distruşi în „Moartea a doua”, „ca nişte animale fără minte”. Petru 2:12.

                                                                                   R 5078 W. T. 1 august 1912 (pag. 249-250)

CE ESTE RĂSCUMPĂRAREA UNIVERSALĂ?

CE ESTE RĂSCUMPĂRAREA UNIVERSALĂ?

După înţelegerea noastră, mulţi care folosesc expresia „Răscumpărare Universală” nu reuşesc să înţeleagă clar semnificaţia ei. Ei înţeleg mântuire universală şi eternă, ceea ce este cu totul altă chestiune. Noi credem că Biblia învaţă răscumpărarea universală în declaraţia că Isus Cristos, „prin harul lui Dumnezeu a gustat moartea pentru toţi” şi că El „S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi, mărturie ce trebuia dată la timpul cuvenit” (Ev. 2:9; 1 Tim. 2:5, 6). De asemenea, „El este ispăşirea pentru păcatele noastre (ale Bisericii); şi nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale întregii lumi” (1 Ioan 2:2). Toate aceste texte vorbesc despre răscumpărarea omenirii; şi toate declară în mod clar şi hotărât că ea va fi universală — adică, ea se va aplica la fiecare membru al rasei noastre.

După ce astfel a fost stabilit faptul că răscumpărarea este universală, în mod cuvenit întrebarea următoare ar fi: Ce se include în cuvântul răscumpărare? Răspunsul este că în limba greacă, precum şi în engleză, cuvântul are semnificaţa de cumpărare — de luare a ceva, dând altceva în loc. Această idee este accentuată de câteva ori în Biblie. Nu numai ni se spune că am fost cumpăraţi cu un preţ, însuşi sângele scump al lui Isus, dar avem şi cuvântul lui Isus pentru aceasta, că El S-a dat pe Sine ca preţ corespunzător pentru păcătoşi (Mat. 20:28). Cuvântul folosit în limba greacă este lutron-anti, ceea ce înseamnă un preţ pentru compensare exactă. Sf. Pavel dă exact aceeaşi idee când zice: „Omul Isus Cristos S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare (anti-lutron) pentru toţi” (1 Tim. 2:5, 6). Sf. Pavel accentuează din nou aceeaşi idee când spune: „Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum în Adam toţi mor, tot aşa, în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii”. 1 Cor. 15:21, 22.

Astfel avem accentuată şi specificată problema răscumpărării şi a preţului de răscumpărare. Ea desigur este universală; ea acoperă pe fiecare membru al rasei noastre. Păcatul a intrat printr-un om şi numai el a fost condamnat la moarte de marea Curte cerească. Soţia şi copiii lui au parte cu el de pedeapsa lui — nu prin condamnare directă, ci indirectă; fiindcă măsura de viaţă pe care o avem a venit de la tatăl Adam, şi aceasta a fost numai o scânteie, dreptul ei la existenţă pierzându-se înainte de a ajunge la noi. Totuşi, marele nostru Creator S-a îngrijit de răscumpărarea universală. Prin acest decret împotriva unei singure persoane El a făcut posibil ca un om perfect să poată răscumpăra pe cel condamnat. În acest scop, Domnul nostru, marele Logos, a părăsit Curţile cereşti, S-a umilit şi S-a făcut trup, Omul Isus Cristos, care a gustat moartea pentru fiecare om. Moartea Lui este suficientă pentru satisfacerea pretenţiilor Dreptăţii împotriva primului om; şi s-au avut în vedere toate urmările acelei sentinţe pentru rasa acelui om.

DEFINIREA RĂSCUMPĂRĂRII UNIVERSALE

Pentru a vedea la ce se poate aştepta Adam şi rasa lui ca rezultat al acestei răscumpărări universale trebuie să vedem ce a fost Tatăl Adam înainte de a păcătui; pentru că răscumpărarea implică aducerea lui şi a rasei lui la starea în care a fost înainte de a păcătui. De aceea notăm:

1) Adam avea părtăşie cu Creatorul său.

2) El trăia sub binecuvântare divină care se îngrijea de orice nevoie a lui şi-l menţinea în viaţă atâta vreme cât era ascultător.

3) Cât priveşte eternitatea, drepturile lui nu fuseseră hotărâte. El era în şcoala experienţei, câştigând cunoştinţă, şi a fost asigurat de continuarea vieţii atâta vreme cât rămânea ascultător şi-şi folosea cunoştinţa în armonie cu voinţa Creatorului.

4) El era, prin urmare, în probă pentru viaţă veşnică. Înţelegerea noastră este că, dacă sub anumite probe Adam ar fi continuat ascultător, el ar fi fost recunoscut ca trecut la examen în şcoala experienţei şi, în mod potrivit, nu trebuia să mai fie supus la probe şi încercări. Dar el n-a ajuns niciodată la această poziţie. El a eşuat în timpul său de încercare şi n-a ajuns niciodată să treacă la examen.

De aceea, răscumpărarea universală înseamnă o aducere a lui Adam şi a rasei sale înapoi la starea de probă în care a fost când a păcătuit. Ceea ce s-a pierdut a fost răscumpărat şi va fi restabilit. Scripturile ne spun că Dumnezeu a pregătit timpurile „Restabilirii”; şi acele timpuri sau ani de restabilire sunt pentru aducerea lui Adam şi a rasei sale înapoi la tot ceea ce a avut la început. Scripturile indică foarte clar că experienţele omenirii — întâi sub domnia păcatului şi morţii, şi apoi sub binecuvântările restabilirii din Împărăţia lui Mesia — vor da o aşa mare cunoştinţă de Dumnezeu şi de planul Lui, încât la încheierea domniei lui Mesia fiecare membru al rasei va fi avut încercarea în întregime — cunoştinţă deplină, posibilitate deplină.

Scripturile ne arată că unii, când li se vor acorda toate aceste binecuvântări, se vor împotrivi şi, păcătuind cu voia, vor fi socotiţi nevrednici de orice altă favoare din partea Celui Atotputernic şi vor fi nimiciţi în moartea a doua. Ele ne arată clar că la sfârşitul vârstei Milenare, unii, chiar dintre aceia care vor ajunge la perfecţiune umană deplină, nu vor fi socotiţi vrednici de viaţă veşnică, ci dimpotrivă, vor fi nimiciţi în moartea a doua, pentru că, după ce s-au bucurat de partea lor în răscumpărarea universală, ei nu şi-au folosit posibilităţile pentru o astfel de dezvoltare a caracterului care să satisfacă cerinţele divine. Despre nimicirea lor vorbeşte Apocalipsa 20:7-10. Este de asemenea ilustrată prin nimicirea clasei caprelor din pilda cu oile şi caprele. Mat. 25:31-46.

EXPLICAREA MÂNTUIRII UNIVERSALE

Cineva însă ar întreba: Totuşi, răscumpărarea pe care Dumnezeu a pregătit-o nu-şi va continua efectele şi nu-i va recupera din moartea a doua? Răspundem: Nu! În timpul Mileniului, Cristos va da tuturor orice ajutor necesar şi cuvenit. „Va judeca lumea după dreptate” (Fapte 17:31). Pe lângă aceasta, a se presupune că mai trebuie făcut ceva pentru aceştia, după ce au mers în moartea a doua prin propria lor cale voită, ar implica o altă jertfă pentru păcate. Păcatul care i-a adus Tatălui Adam moartea a fost păcat cu voia. Pe acesta îl va plăti pe deplin moartea lui Isus; dar păcatul care va aduce moartea a doua va fi păcat individual, voit, din partea fiecăruia care va muri în moartea a doua; iar preţul răscumpărării fiecăruia dintre aceşti păcătoşi ar fi moartea unuia fără păcat ca jertfă pentru fiecare.

Cazul lui Adam este cu totul diferit de ceea ce va fi atunci cu rasa; pentru că fiecare din păcătoşii aceia va fi la fel de vinovat ca şi Adam; şi fiecare va fi condamnat personal la moartea a doua. Dacă fiecare ar fi răscumpărat din nou, fiecare ar avea nevoie de un Mântuitor personal. Biblia dă de înţeles că va fi un număr considerabil de capre la sfârşitul vârstei Milenare, care vor veni sub pedeapsa morţii a doua; şi aceasta ar cere un număr egal de jertfe perfecte pentru răscumpărarea lor de sub acea sentinţă. La ce le-ar folosi, dacă ei n-au profitat de toate experienţele vieţii prezente şi de toate experienţele timpului Milenar de restabilire? Nu ne-am putea imagina că ei ar profita de alte experienţe.

Prin urmare, planul divin este, evident, singurul plan înţelept; şi nici o răscumpărare nu se va da pentru recuperarea unora ca aceştia din moartea a doua, şi nici nu există nici un fel de speranţă pentru ei. Cine ar muri pentru ei? Cine i-ar răscumpăra? Cristos nu; fiindcă apostolul arată în mod distinct: „Cristos nu mai moare” (Rom. 6:9). Ar muri oare voluntar o companie de sfinţi îngeri pentru ei, sub toate aceste împrejurări şi condiţii, văzând că ei au păcătuit împotriva unei asemenea lumini, cunoştinţe şi pregătiri iubitoare? Şi ar muri oare pentru ei cineva din Biserică, din Mireasa lui Cristos? Noi credem că nu. Şi-ar da oare vreo fiinţă înţeleaptă sau inteligentă viaţa ca preţ corespunzător pentru unul care a fost incorigibil sub asemenea condiţii favorabile? Noi credem că este iraţional să presupunem astfel.

UN CUVÂNT DE AVERTIZARE

Ne surprinde că unii, care au gustat odată din Cuvântul cel bun şi au fost făcuţi părtaşi ai Spiritului sfânt, pot fi pasibili în vreun grad de a fi prinşi în cursă de asemenea sofisme ale adversarului. Totuşi să nu uităm că în prezent adversarul este foarte activ în a găsi capcane pentru poporul Domnului. Sugestia inspirată a Sf. Iacov ne îndrumează să scriem aceste cuvinte: „Fraţii mei, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr şi-l întoarce un altul, să ştie că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii (cursului) lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o mulţime de păcate” (Iacov 5:19, 20). Aceasta nu înseamnă că poporul lui Dumnezeu n-ar putea fi mai mult sau mai puţin prins în capcana erorilor, ci aceasta înseamnă că tendinţa sau cursul este de a conduce tot mai departe de Adevăr, de pe calea Vieţii pe calea Morţii.

Noi ne aflăm în ziua Domnului, menţionată de apostol; şi în loc de a lepăda armătura sau de a încerca să aducem îmbunătăţiri la declaraţiile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu, ori de a ne permite să luăm filosofiile noastre, sau ale altor oameni, în locul Cuvântului lui Dumnezeu, noi trebuie să ne punem platoşa, să ne fixăm coiful, să ne încingem coapsele minţii, să prindem strâns scutul credinţei şi să ţinem ferm sabia spiritului, care este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea sta în această zi rea; şi nu numai atât, dar şi să putem ajuta pe alţii să se împotrivească uneltirilor marelui adversar. Ef. 6:12-18.                            

                                                                                      W.T. 15 Iulie 1916 (pag. 213-214)

Întrebări despre salvarea omenirii?

Întrebări despre salvarea omenirii?

ü  Nu știm oare că fiecare om este condamnat la moarte înainte încă de a se naște și că înaintea lui Dumnezeu toată lumea este condamnată? Rom. 3:19; 9:11, 12.

ü  Nu necesită această condamnare un salvator și încă un salvator (răscumpărător) puternic? Nu este esențial un astfel de salvator, pentru că cine de pe pământ  poate răscumpăra pe fratele său de la moarte sau să ne răscumpere în fața lui Dumnezeu? Ps.49:7

ü  Nu a știut Dumnezeu că omul va cădea sub această condamnare din înainte de a fi lumea și nu l-a orânduit El pe Cristos, Răscumpărătorul nostru încă înainte de întemeierea ei?  Fapte. 15:18; I Pet. 1:19, 20.

ü  Nu a renunțat Domnul nostru la slava în care era mai înainte la Tatăl  și prin harul lui Dumnezeu s-a făcut om (carne și sânge) pentru a gusta (nu chinul veșnic ci) moartea pentru fiecare om? Ioan 17:5; Evr. 2:9-17

ü  Nu a devenit Domnul nostru Mântuitorul întregii Lumi gustând moartea pentru fiecare om? Nu va avea fiecare om un beneficiu din aceasta? 1 Ioan 2:2

ü  Nu s-a dat ”pe Sine însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” și faptul acesta va fi adeverit la vremea cuvenită? 1 Tim. 2:6

ü  Nu a venit Domnul și Mântuitorul nostru să facă voia Tatălui (Evrei 10:7,9) și nu este voia Tatălui ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului? 1 Tim. 2:4

ü  Dacă aceasta este voia Tatălui și Fiul a venit să o îndeplinească, ce poate să-I împiedice? Isa. 55:10, 11;  Ioan 1:1.

ü  După ce voia Tatălui va fi făcută și toți vor fi salvați din moartea adamică (prima moarte), vor avea o cunoștință deplină a adevărului și oportunitatea de a primi binecuvântarea eternă, dacă vor păcătui din nou, vor putea oamenii să mai moștenească viața veșnică? Nu ne învață Scripturile că vor muri din nou în a doua moarte, din care nu mai există răscumpărare și deci înviere? Ap. 20:6,14

ü  Nu a venit Domnul nostru să salveze viețile oamenilor și nu să le distrugă? Și oare nu-i va salva? Luca 9:56; Rom. 11:26; I Tim. 4:10.

ü  Nu a venit Domnul nostru ”să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”? Și oare nu o va face? Luca 19:10; Mat. 18:11; Isa. 55:10, 11

ü  Nu au fost pierdute viața și Paradisul (Edenul)? Gen.2:7, 17

ü  Nu a venit Domnul nostru să salveze pe toți oamenii în special pe acei ce sunt credincioși (Biserica Sa)?  I Tim. 4:10.

ü  Nu este Domnul nostru ” jertfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.” ? 1 Ioan 2:2

ü  Nu a făcut Dumnezeu o promisiune lui Avraam și a confirmat-o prin jurământ lui Isac și Iacov că prin această Sămânță (Hristosul) va binecuvânta toate familiile Pământului?  Gen. 22:18; 26:4; 28:14; Deut. 29:12, 13; Evr. 11:17,18; Fapte 3:25; 13:23; Gal. 3:8

ü  Nu a spus apostolul Pavel ” daca sunteti ai lui Hristos, sunteti "samanta" lui Avraam, mostenitori prin fagaduinta” ? Galateni 3.29

ü  Nu suntem învățați că Domnul nostru este salvatorul lumii din moartea adamică? Nu este predicată o salvare special pentru Biserică, Mica Turmă predestinată, care este Sămânța lui Avraam? (1 Tim. 4:10, Luca 12:32) Nu este aceasta o mântuire special din moartea adamică și judecata viitoare? (Apoc. 20:6)

ü  Nu suntem învățați că toate familiile pământului vor fi salvate din moartea adamică și vor fi binecuvântate de Sămânța promisă (acei salvați special, Biserica) cu o mântuire veșnică (viață veșnică), dacă acestea vor fi în accord cu condițiile lui Dumnezeu? Gen. 22:17; Fapte 3:25; Rom. 4:13; 9:7, 8; Gal. 3:16, 19, 29;  Evr. 2:16.

ü  Nu a venit Domnul nostru să distrugă moartea și pe cel care are puterea morții, adică pe Diavol? Evrei 2:14

ü  Nu a venit Domnul nostru să distrugă păcatul și moartea, care sunt lucrările răului? 1 Ioan 3:8

ü  Nu declară Scripturile că moartea va fi ultimul inamic distrus de Domnul ? 1 Cor. 15:26

ü  A putut fi moartea distrusă și toți oamenii salvați altcumva decât prin restaurarea vieții? Și pentru aceasta nu este necesar ca toți cei morți, și cei drepți și cei nedrepți, să fie făcuți vii (egeiro)? Nu va fiecare om adus la viață, fiecare la rândul lui, ”  Hristos este cel dintai rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” 1 Cor. 15:22,23

ü  Nu dovedesc acestea că Domnul este Salvatorul TUTUROR OAMENILOR din pedeapsa care a venit prin păcat, că voia lui Dumnezeu a fost salvarea și aducerea tuturor la cunoștința deplină a adevărului? (1 Tim. 2:4) Nu va fi necesar înainte de a primi viața veșnică o probare a oamenilor?

ü  După salvarea tuturor din moartea adamică (prima moarte) și aducerea lor la o cunoștință deplină a adevărului  cei care vor dori vor putea bea apă și să se hrănească din pomii vieții și să trăiasc veșnic.(Ap. 2:7; 22:2,14). Cei care nu vor folosi acest privilegiu binecuvântat nu vor muri din nou și nu va fi aceasta  moartea a doua? Fapte 3:19-25

Nu ne învață aceste citate și referințe biblice despre o mântuire universală din prima moarte,cea adamică și o ocazie universal de salvare de la a doua și eternă moarte (distrugere)?  Altfel spus în fața oamenilor înviați și în deplină cunoștință de legea lui Dumnezeu se va pune viața veșnică și moartea veșnică, iar ei vor trebui să aleagă cursul lor. Binecuvântat fie Dumnezeul nostru drept, iubitor și înțelept că ne-a pregătit o așa salvare și ne-a dat o a doua șansă, pentru că voința Lui este ca TOȚI OAMENII să trăiască și să se întoarcă la El ”Izvorul Apelor Vii”!