TREI GALILEENI

TREI GALILEENI

” Cercetează bine, si vei vedea ca din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc.” - Ioan 7:52

Cărturarii și fariseii, fruntașii religioși ai lui Israel, au privit cu dispreț spre Galilea. O parte dintre locuitorii ei nu erau evrei, erau cananiți, aceștia continuând să locuiască aici încă de pe vremea lui Iosua (Judecători 1:30-33). Galileenii vorbeau cu un accent deosebit (Matei 26:69-73), regiunea fiind denumită și ”Galileea Neamurilor”(Isaia 9:1, Matei 4:13-15). Replica dată de către slujitorii Sinedriului lui Nicodim, consemnată în Ioan 7:52 se dovedește a fi o minciună deoarece de Galilea se leagă numele a doi remarcabile profeți evrei : Iona și Naum.

            Astfel, Iona era din Gat-Hefer (2 Regi 14:25), un sat dispărut până la prima venire a Domnului, dar care se afla la o distanță de 3 mile (aprox. 5 km) de Nazaret. Naum a fost din Klkosh (Naum 1:1), un sat mic din NE Galileei. Cu toate acestea numele și activitatea lui Naum se pare că sunt legate și de orașul Capernaum, aflat în apropiere, oraș al cărui nume provine de la evreiescul Kfar Naum (”orașul lui Naum”). O altă legătură între cei doi profeți este că ambii au prorocit despre Ninive, capitala Asiriei, primul deplasându-se acolo, al doilea din Israel.

            Iona a fost singurul profet evreu trimis la păgâni, cu toate acestea el a avut mai mult succes (pocăirea Ninivelui) decât au avut ceilalți în Israel. Cartea lui Iona este destul de simplă ca relatare. Astfel Iona – profet a lui Iehova- este trimis să propovăduiască distrugerea  Ninivelui, cetate în care stricăciunea ajunse foarte mare. În loc să accepte însărcinarea, el fuge în portul Iafo (Haifa) de unde ia o corabie spre Tars. Pe mare s-a stârnit o furtună groaznică și toate încercările de a salva nava au eșuat. Pentru potolirea furtunii Iona le cere celor din corabie să-l arunce peste bord. Ajuns în adâncul mării, profetul scapă de înnec fiind înghițit de un pește uriaș, în pântecele căruia petrece 3 zile și 3 nopți, după care este aruncat la mal în apropierea cetății Ninive.[1] Profitând de această a doua șansă, la îndrumarea lui Dumnezeu, datorită stricăciunii oamenilor, Iona propovăduiește distrugerea iminentă a cetății. Aflând de judecata lui Dumnezeu, toți locuitorii, în frunte cu regele se pocăiesc de faptele lor, postesc și se roagă fapt ce duce la cruțarea orașului. Nemulțumit și frustrat că nu i s-au îndeplinit prezicerile, Iona se retrage pe un deal în apropierea orașului așteptând evoluția viitoare a lucrurilor. Aici, folosindu-se de un curcubete, Dumnezeu îi dă lui Iona o lecție despre compasiune și îndurare.

Putem împărți cartea lui Iona în 4 secvențe distincte:

Capitolul	Locația	Acțiunea
1	Tars și M. Mediterană	Fuga lui Iona
2	În burta peștelui	Rugăciunea lui Iona
3	Ninive	Profețirea lui Iona
4	În afara Ninivelui	Lecția primită de la Dumnezeu

            Interpretarea profeției lui Iona

            Există două indicii cheie a interpretării profeției lui Iona:

·         Primul indiciu ne este dat de către un al treilea galilean, Domnul Nostru Isus, care în vorbirea sa consemnată în Matei 12:39-41 face legătura directă între el și profet. După cum Iona a stat 3 zile și 3 nopți în adâncuri, așa Domnul a stat părți din 3 zile și 3 nopți în mormânt. Acesta avea să fie ”semnul lui Iona”, semn care nu a fost înțeles la vremea respectivă ci mai târziu.

·         Al doilea indiciu este legat de numele lui Iona, care înseamnă ”porumbel”. Acesta este un simbol al Duhului Sfânt al lui Dumnezeu, fapt arătat la botezul Domnului la Iordan (Matei 3:16). Același simbol al porumbelului cu aceeași semnificație este folosit și în Geneza 8:8-12, la sfârșitul Potopului.

Referindu-ne pentru început la această a doua cheie de interpretare a profeției, unii frați consideră că Iona și cele arătate în cartea sa reprezintă activitatea celor prin care Duhul Sfânt a lucrat în diferite perioade de timp.         

Capitolul	Acțiunea Sp. Sfânt	Perioada	Urmarea
1.	Israelul Natural (prin Profeți)	Vârsta Iudaică	Israel fuge de responsabilitățile și privilegiile sale
2.	Cristos și Biserica	Vârsta Evanghelică	O viață de rugăciunea
3.	Cristos și Biserica	Vârsta Milenară	Pocăința rasei umane
4.	Toate clasele	Toate perioadele	Mila și compasiunea lui Dumnezeu

                   

                    Israelul natural a avut inițial o misiune dată de către Dumnezeu, ”binecuvântarea tuturor familiilor pământului”. Profeții lor care le-au indicat calea de urmat au fost conduși de Spiritul Sfânt al lui Iehova (2 Pet. 1:21). Prin necredință și neascultare evreii fug de responsabilitatea și binecuvântarea lor, concentrându-și atenția nu pe poruncile lui Dumnezeu ci pe efortul lor egoist ca națiune de  a-și păstra ”locul și neamul” (Ioan 11:48-50). În mod similar Iona fuge de însărcinarea dată de Dumnezeu, alegându-și drumul propriu.

                    În Vârsta Evanghelică, Spiritul Sfânt lucrează prin Isus și prin Biserică. Legătura dintre Iona și Domnul este arătată de însuși ”înainte mergătorul nostru” în Matei 12:39-41. Precum Iona a coborât de pe lemnul navei în adâncuri ( ”mijlocul Locuinței morților”- Iona 2:2), Isus a coborât de pe lemnul crucii în mormânt. Iona s-a dat pe sine  la moarte pentru a salva corabia și echipajul, Cristos se dă pe sine la moarte pentru cei aruncați de furtună în marea acestei lumi. Iona a scăpat prin îndurarea lui Dumnezeu din burta peștelui, Domnul a fost înnviat de Tatăl, ieșind din mormânt.

                    Iona îl reprezintă atât pe Domnul cât și pe urmașii săi credincioși. Într-o ilustrație paralelă cu cele trei zile ale lui Iona, Isus ne vorbește de distrugerea Marelui Templu, construit de Irod, și reconstruirea lui în 3 zile. Ioan ne informează că ascultătorii Mântuitorului nu au înțeles atunci că el ”a vorbit despre templul trupului Său” (Ioan 2:21). În timp ce Domnul Nostru a primit o nouă natură după rămânerea a părți din trei zile în mormânt, Biserica primește o nouă natură după rămânerea părți din trei zile de 1000 de ani în aceeași stare (2 Petru 3:8). Ca și Isus (Iona) care s-a predat de bună voie la moarte, cei care ne-am predat viața de bună voie Lui, putem spera că ”dacă am murit împreună cu El, vom și trăi împreună cu El.”(2 Tim. 2:11). Rugăciunea lui Iona învață azi pe adevărații creștini să fie familiarizați cu Cuvântul lui Dumnezeu pentru rugăciune în vremurile de încercare individuală. ”Apele nenorocirii”, ”talazurile tale”(furtuna) din Iona 2:3-5 indică măsurile corective pe care trebuie să le suportăm și în care putem vedea un indiciu al dragostei Tatălui. (Ps. 42:7,8). Lecția pentru noi este că fiecare încercare vine pentru dezvoltarea noastră spirituală și trebuie să ne amintim în asemenea situații cuvântul lui Ieremia : ” bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările lui nu sunt la capăt..” (Plângerile lui Ieremia 3:22). Expresia ”zăvoarele pământului ma încuiau pe vecie” întărește ideea că burta peștelui semnifică închisoarea morții. Pentru Iona a putut părea că această închisoare îl va ține închis pentru totdeauna. Domnul și Biserica sa, mai marele Iona, dacă nu ar fi dovedit credință ar fi putut rămâne pe vecie în mormânt. Așa cum Iona a avut credință (”Sunt lepădat dinaintea ochilor tăi! Dar iarăși voi vedea Templul Tău cel Sfânt” – Iona 2:4) și a fost scăpat, tot așa Biserica (Cap și corp) prin credință iese de la moarte la viață și se alătură Tatălui în Templul său ceresc. (Ps. 16:10, Fapte 2:27, 1 Cor. 15:53,54).- ” Caci nu vei lasa sufletul meu in Locuinta mortilor, nu vei ingadui ca preaiubitul Tau sa vada putrezirea.„ – Ps.16:10.          În Evrei 10:35 suntem sfătuiți: ”Să nu vă părăsiți încrederea voastră, care are o mare răsplătire”.

            În Veacul Milenar, în Împărăția lui Cristos, va fi dat un mesaj către toate popoarele pentru pocăință și întoarcere la Dumnezeu. Suntem asigurați de aceasta în prin cuvintele profetului Isaia din cap.11:9.- ” Nu se va face niciun rau si nicio paguba pe tot muntele Meu cel sfant; caci pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera.”  Asemenea locuitorilor Ninivelui, unde stricăciunea ajunse la culme, locuitorii Pământului vor afla despre Dumnezeu, necesitatea ascultării de poruncile lui pentru a trăi.  Din scena finală a profeției lui Iona reiese morala cărții. Iona, și prin el noi, primim lecția compasiunii și bunătății Dumnezeului Nostru, o lecție valabilă pentru veacurile care au trecut și cele care vor urma. Un alt profet al lui Dumnezeu a sintetizat această lecție prin cuvintele:  ” Deodata zic despre un neam, despre o împaratie, că-l voi smulge, că-l voi surpa și că-l voi nimici; dar dacă neamul acesta despre care am vorbit astfel se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem în gând să i-l fac” (Ieremia 18:7-8).

            De ce a fugit Iona?

             După ce am aruncat o privire de ansamblu asupra cărții, vom proceda la câteva domenii specifice. Primul ar fii motivația fugii lui Iona, motivație pe care o găsim în Cap. 4:2.- ” S-a rugat Domnului si a zis: "Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cand eram inca in tara mea? Tocmai lucrul acesta voiam sa-l inlatur fugind la Tars. Caci stiam ca esti un Dumnezeu milos si plin de indurare, indelung rabdator si bogat in bunatate, si ca Te caiesti de rau!” Fuga lui nu a fost pentru că se temea de niniveni sau de călătorie, ci el a fugit din cauza harului lui Dumnezeu. Iona nu dorea salvarea Ninivelui, ci distrugerea lui, ei erau dușmanii lui Israel. El știa că Iehova este un Dumnezeu de compasiune și grație infinită și că putea exista iertare. Iona a pus propria judecată în locul lui Dumnezeu. Timpul petrecut în burta peștelui îl determină să ia 2 decizii:

a)      Să ofere o jertfă de mulțumire pentru eliberarea sa personală și pentru o a doua șansă de a face voia lui Dumnezeu

b)      Să-și îndeplinească mai atent misiunea de profet, să vorbească oricând și oriunde Cuvântul lui Dumnezeu.  

             Isus nu a avut nevoie de pocăință. Cu toate acestea a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit, fiind făcut desăvârșit (Evrei 5:8,9). Dacă astfel de experiențe au fost necesare pentru El, cu cât mai mult sunt necesare pentru noi, Biserica Sa. Este un proces gradual, totuși necesar, să experimentăm eroarea de  a ne încrede în înțelepciunea proprie, în locul celei a Marelui Creator al Universului.

                    Trei zile și trei nopți

                    Isus a spus că acesta va fi ”semnul lui Iona” – că Fiul Omului va sta 3 zile și 3 nopți în inima pământului. Criticii au remarcat că însumate aceste zile și nopți reprezintă 72 de ore, pe când Domnul nu a stat în mormânt mai mult de 36-38 de ore (îngropat vineri la apus, înviat duminică dimineața înaintea răsăritului).

                    Unii comentatori ai Bibliei subliniază că ”trei zile și trei nopți” este o expresie în ebraică  curent folosită, dar aceasta nu descrie cu exactitate spațiul temporal de 72 de ore, ci corespunde cu modul nostru de a folosi expresii cum ar fi ”a doua zi după mâine”-poimâine, ”o zi înainte de cea de ieri” – alaltăieri (1 Sam. 30:1, Est. 4:16, 5:1, Mat. 12:40) .

                    În Noul Testament termenul ”a treia zi”este folosit de 11 ori. Este demn de reținut că de fiecare dată termenul de 3 zile include trădarea din Ghețimani, chinurile, bătaia și procesul, răstignirea și îngroparea, rămânerea în mormânt – adică părți din 3 zile și trei nopți.

                    Convertirea Ninivelui

                  Este uimitor că un oraș păgân ca Ninive, cu zei proprii, nerecunoscându-l pe Iehova, s-a pocăit doar după câteva zile de propovăduire. Eliberarea lui Iona din burta peștelui pare să fi avut de a face cu interesul ninivenilor. Unul din zeii principali asirieni era Rammon sau Rimon. Acesta era zeul furtunii, ce se considera a avea capacitatea de a controla cicloanele, furtunile, ploile, etc. Faptul că Iona a fost eliberat din mijlocul domeniului lui a constituit un imbold spre ascultare de profetul evreu. Vedem cum Tatăl ceresc, căruia nimic nu-i este imposibil, se folosește de ignoranța acestor asirieni spre a-și duce lecția la îndeplinire. Pocăirea ninivenilor a dus la salvarea temporară, cetatea fiind distrusă definitiv mai târziu, de către babilonieni, așa cum va profeți Naum. Misiunea lui Iona în Ninive este misiunea Bisericii (Cap și Corp), prin Spiritul Sfânt, în Mileniu. Lumea va afla despre calea de urmat pentru a alege viața și a evita distrugerea în moartea a doua (Fapte. 17:30,31) – ” Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; . pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita, prin faptul ca L-a inviat din morti…"  Ieșită din Marele Necaz cu inima zdrobită, rasa umană îl va căuta pe Dumnezeu, domnia Lui fiind dorința tuturor popoarelor.  

                    Curcubetele (Tigva) și vântul

                 Episodul final al experienței lui Iona se petrece pe un deal în apropierea Ninivelui, unde el aștepta să vadă ce Dumnezeu va face după ce nu distruse cetatea. Folosindu-se de un curcubete, Iehova îi dă o lecție plină de înțelepciune și compasiune arătând nu numai preocuparea Sa pentru Israel, dar și pentru binele tuturor oamenilor. După ce se bucură de umbra produsă de curcubete, distrugerea sa printr-un vierme permis de Domnul îl mâhnește foarte tare pe Iona, lucru care nu s-ar fi întâmplat dacă Ninive ar fi pățit la fel. Marele Nostru Creator îi arată profetului cu cât mai importantă era viața a 120.000 de oameni ignoranți față de stare lor decât viața unei plante. Omenirea orbită de Satan și de doctrinele lui (nu deosebesc dreapta de stânga) va primi în Mileniu șansa reîntoarcerii la Dumnezeu, pentru că El dorește recuperarea păcătosului și nu distrugerea lui.

Experiența lui Iona este ca o paranteză între două vânturi de răsărit. În primul capitol un vânt din est provoacă furtuna și astfel Iona este aruncat în mare, în ultimul capitol același vânt îl aduce pe profet în stare de leși, acesta dorindu-și moartea. Ce profesor înțelept este Dumnezeul Nostru! El repetă lecțiile sale din nou și din nou până când noi învățăm ceea ce trebuie. În Iov 33:29 este remarcat cu înțelepciune: ”Iată acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori (adeseori) omului ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii”, acesta este scopul repetatelor noastre experiențe – izbăvirea de moarte. Iehova, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu credincios și Își ține legământul și îndurarea până la al miilea neam de oameni față de cei ce-L iubesc și păzesc poruncile Lui (Deuteronom 7:9). Lecția este clară pentru toți copiii Lui Dumnezeu : ” Fiti, dar, milostivi cum si Tatal vostru este milostiv” – Luca 6:36. Ideea fundamentală ce răzbate din profeția lui Iona este măreția Dumnezeului Nostru. Să ne bucurăm și să-l adorăm prin gândurile, cuvintele și faptele noastre căci ”vremurile de înviorare” promise prin gura tuturor sfinților Săi proroci sunt sub ochii noștri (Fapte 3: 19-21). A lui să fie toată slava, cinstea și putere din veșnicii în veșnicii! Amin!

RUGĂCIUNEA LUI IONA

CAP 2

1. Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului sau din pantecele pestelui

2. si a zis: "In stramtorarea mea am chemat pe Domnul, si m-a ascultat; din mijlocul Locuintei mortilor am strigat, si mi-ai auzit glasul.

3. Si totusi ma aruncasesi in adanc, in inima marii, si raurile de apa ma inconjurasera; toate valurile si toate talazurile Tale au trecut peste mine.

4. Ziceam: "Sunt lepadat dinaintea ochilor Tai! Dar iarasi voi vedea Templul Tau cel sfant."

5. Apele m-au acoperit pana aproape sa-mi ia viata, adancul m-a invaluit, papura s-a impletit in jurul capului meu.

6. M-am coborat pana la temeliile muntilor, zavoarele pamantului ma incuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapa, Doamne Dumnezeul meu!

7. Cand imi tanjea sufletul in mine, mi-am adus aminte de Domnul, si rugaciunea mea a ajuns pana la Tine, in Templul Tau cel sfant.

8. Cei ce se lipesc de idoli deserti indeparteaza indurarea de la ei.

9. Eu insa Iti voi aduce jertfe cu un strigat de multumire, voi implini juruintele pe care le-am facut. Mantuirea vine de la Domnul."

Similitudini cu Psalmii

Iona 2:2	Ps.120:1	Iona 2:5	Ps. 69:1,2	Iona 2:8	Ps. 31: 6
Iona 2:3	Ps. 42:7	Iona 2:6	Ps. 30:3	Iona 2:9	Ps. 116:17,18
Iona 2:4	Ps. 31:22	Iona 2:7	Ps. 142:3; 18:6

---