IMAGINI ALE SACRIFICIULUI LUI ISUS

IMAGINI ALE SACRIFICIULUI LUI ISUS

                  

            Ce a știut Domnul nostru dinainte despre ultimele zile și ore ale vieții sale? Multe profeții ale Vechiului Testament s-au împlinit atunci și credem că Isus le cunoștea. Om perfect fiind, având capacitatea de a reține în mintea sa toate Scripturile, atunci când a mers în pustie și a postit 40 de zile a avut posibilitatea să mediteze la profețiile care se refereau la El și la cum va trebui să le împlinească. De asemenea nu trebuie să excludem faptul că unele dintre lucruri le-ar fi putut cunoaște prin revelație divină directă.

            Printre primele lucruri pe care Domnul le-a înțeles este acela că El a venit ca om pe Pământ, să sufere și să moară. Că Isus a știut aceste lucruri o dovedesc scripturile:

            ” Apoi le-a zis: "Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi."  - Luca 24:44

            „Atunci Isus le-a zis: "O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba sa credeti tot ce au spus prorocii! Nu trebuia sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa?"Si a inceput de la Moise si de la toti prorocii si le-a talcuit, in toate Scripturile, ce era cu privire la El.” – Luca 24:25-27

            ” Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte prin gura tuturor prorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi.” Fapte 3:18

            ” Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana. El a fost cunoscut mai inainte de intemeierea lumii si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi” – 1 Pet. 1: 18-20

    Ce a știut Isus ? Credem că cunoștea până la detaliu aceste profeții și ceeea ce trebuia să facă.

Isus a știut anul morții sale

Anul morții sale l-a cunoscut din profeția lui Daniel 9:24-27 : ” Saptezeci de saptamani au fost hotarate asupra poporului tau si asupra cetatii tale celei sfinte, pana la incetarea faradelegilor, pana la ispasirea pacatelor, pana la ispasirea nelegiuirii, pana la aducerea neprihanirii vesnice, pana la pecetluirea vedeniei si prorociei si pana la ungerea Sfantului sfintilor. Sa stii, dar, si sa intelegi ca de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului pana la Unsul, la Carmuitorul, vor trece sapte saptamani; apoi timp de saizeci si doua de saptamani, pietele si gropile vor fi zidite din nou, si anume in vremuri de stramtorare. Dupa aceste saizeci si doua de saptamani, Unsul va fi starpit, si nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea si Sfantul Locas, si sfarsitul lui va fi ca printr-un potop; este hotarat ca razboiul va tine pana la sfarsit, si impreuna cu el, si pustiirile .El va face un legamant trainic cu multi timp de o saptamana, dar la jumatatea saptamanii va face sa inceteze jertfa si darul de mancare, si pe aripa uraciunilor idolesti va veni unul care pustieste, pana va cadea asupra celui pustiit prăpădul hotarat."

Perioada de timp la care se referă profeția începe în anul 454 î.Hr, când este dată porunca de reconstruire a Ierusalimului, fapt pomenit de Nemia în capitolul 2:1-6. 70 de săptămâni reprezintă 490 de ani, care începuți la data amintită se sfârșesc în anul 36 d.Hr. Săptămâna a 70-a este între anul 29 și anul 36. Jumătatea săptămânii, când Unsul (Mesia) va fi stârpit este luna Nisan, anul 33. Că a 70-a săptămână a început în anul 29 putem verifica după istoria laică. Luca 3:1 ne spune că în al 15-lea an a lui Tiberiu Cezar (14-37d.Hr), își începe propovăduirea Ioan Botezătorul. Serviciul lui Ioan a început  în primăvara lui 29, Domnul fiind botezat la Iordan în toamna aceluiași an (1 octombrie).

Isus a știut luna și ziua morții sale

Luna reiese în primul rând din cronologia celor 70 de săptămâni. 33 de ani și jumătate a vieții Răscumpărătorului nostru se încheie în primăvara lui 33, luna Nisan.

Ioan Botezătorul  îl numește pe Domnul ”Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” Ioan 1:29. Domnul s-a identificat cu mielul de Paște, sacrificat de evrei începând cu ieșirea din Egipt. În Exod 12:2-6 ni se dau următoarele detalii :  "Luna aceasta va fi pentru voi cea dintai luna; ea va fi pentru voi cea dintai luna a anului. Vorbiti intregii adunari a lui Israel si spuneti-i: "In ziua a zecea a acestei luni, fiecare om sa ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casa. Daca sunt prea putini in casa pentru un miel, sa-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, dupa numarul sufletelor; sa faceti socoteala cat poate manca fiecare din mielul acesta. Sa fie un miel fara cusur, de parte barbateasca, de un an; veti putea sa luati un miel sau un ied. Sa-l pastrati pana in ziua a paisprezecea a lunii acesteia; si toata adunarea lui Israel sa-l injunghie seara (între cele două seri).” Mielul se procura așadar în 10 Nisan și se sacrifica în 14 Nisan. Domnul a intrat în Ierusalim în 9 Nisan (10 Nisan începea în aceași zi la 6 seara, conform calendarului evreiesc)  și a fost crucificat în 14 Nisan.

            Isus a știut ora morții sale

            Expresia folosită în Exod 12.6 și Deuteronom 16 pentru timpul la care va fi sacrificat mielul și în antitip Isus este ”între cele două seri”. Conform timpului evreiesc există două seri. Prima seară, numită EREV KATON (seara scurtă) începă aproximativ după ora 12 amiază, când soarele intră în declin. A doua seară, numită EREV GADOL (seara lungă) începe după apusul soarelui, aproximativ ora 6 după-masă. Între cele două seri indică spre ora 3 după-masa. Mulți rabini declară că de fapt expresia ”între cele două seri” arată clar această oră. Deci Domnul a știut că va muri la ora 3 după-masa.

            Isus a știut că va muri crucificat

            În Ioan 3:14 Domnul spunea :” Si, dupa cum a inaltat Moise sarpele in pustiu, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul omului„ , apoi, în Ioan 12:32,33 ” Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii." -Vorbind astfel, arata cu ce moarte avea sa moara. ” Isus știa că va fi atârnat pe lemn. Modul normal de execuție la evrei era omorârea cu pietre, dar dacă crima era considerată foarte gravă (așa cum au considerat mai marii lui Israel când Domnul a mărturisit că este fiul lui Dumnezeu), atunci cel omorât cu pietre era atârnat ulterior și pe lemn, în semn că era blestemat de Dumnezeu (Deuteronom 21:22,23; Iosua 8:29; 10:26). Cum Palestina era sub administrație romană, Isus fiind dus în fața lui Pilat, Domnul stia că modul lui de execuție nu putea fi decât crucificarea (specific romanilor), adică atârnarea pe un lemn și străpungerea încheieturilor cu cuie. Cu siguranță El a legat textile Legii de realitatea politică din Israel în acel moment și a putut deduce că moartea va fi prin crucificare.

           

Isus a știut că va suferi de dezhidratare

Isus  a știut că dezhidratarea îi va însoți moartea. În Psalmul 69:21 a fost profețit  ” Ei imi pun fiere in mancare, si, cand mi-e sete, imi dau sa beau otet.” Că profeția s-a împlinit ne spune Ioan 19: 28,29: ” Dupa aceea Isus, care stia ca acum totul s-a sfarsit, ca sa implineasca Scriptura, a zs: "Mi-e sete." Acolo era un vas plin cu otet. Ostasii au pus intr-o ramura de isop un burete plin cu otet si I l-au dus la gura.” În Exod 12:9 ni se explică modul pregătirii mielului, arătându-se special că el nu trebuia consumat crud sau fiert (stări ce indică hidratare) ci fript, ceea ce indică spre dezhidratare.

Isus a știut că oasele sale nu vor fi zdrobite

În Vechiul Testament au existat porunci despre cum trebuia mâncat mielul. În Exod 12:46 era prevăzut: ” Sa nu le manance decat intr-o singura casa; sa nu luati deloc carne afara din casa si sa nu zdrobiti niciun os.”, iar în Numeri 9:12: ” Sa nu lase din el nimic pana a doua zi dimineata si sa nu franga niciun os din el.” Deasemenea în Psalmul 34:20 se spune: ” Toate oasele i le pazeste, ca niciunul din ele sa nu i se sfarame” Isus a știut toate acestea și că așa se va întâmpla: ” Ostasii au venit deci si au zdrobit fluierele picioarelor celui dintai, apoi pe ale celuilalt care fusese rastignit impreuna cu El. Cand au venit la Isus si au vazut ca murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor; ci unul din ostasi I-a strapuns coasta cu o sulita; si indata a iesit din ea sange si apa. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a vazut: marturia lui este adevarata, si el stie ca spune adevarul, pentru ca si voi sa credeti. Aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca Scriptura: "Niciunul din oasele Lui nu va fi sfaramat." – Ioan 19:32-36

Isus a știut cât timp va petrece pe cruce

Domnul a știut că timpul petrecut pe cruce va fi între 9 dimineața și 3 după-masă. În Vechiul Testament exista imaginea cu sacrificiul zilnic al celor 2 miei, unul dimineața și altul seara, respectiv la 9 AM și la 3PM. Este vorba de jertfa necurmată pomenită în Exod 29:38-42 și Numeri 28:3-8. Cele două jertfe erau strict reglementate făcându-se de asemenea rugăciuni. Că lucrurile s-au înâmplat așa cum a fost scris dovedesc următoarele Scripturi:

”  Cand L-au rastignit, era ceasul al treilea.” (la evrei 9 dimineața) – Marcu15:25

”  Era cam pe la ceasul al saselea. Si s-a facut intuneric peste toata tara, pana la ceasul al noualea. Isus a strigat cu glas tare: "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!" Si, cand a zis aceste vorbe, Si-a dat duhul.” (ceasul al 9-leala evrei este 3 după-masă) – Luca 23:44,46

De ce miei îl reprezintă pe Domnul? Este scris că El este mielul lui Dumnezeu înjunghiat de la întemeierea Lumii , adică prevăzut în Planul Tatălui ca sacrificiu pentru a ne ridica din moarte și păcat. Cei doi miei reprezintă faptul că Isus a murit pentru evrei și pentru neamuri.

Isus a știut că haina Sa va fi împărțită

Domnul a putut să știe asta din ulul din Psalmii asupra căruia a meditate: ”  isi impart hainele mele intre ei si trag la sorti pentru camasa mea.” – Psamlui 22:18

Faptul ca s-a împlinit ce fusese scris este atestat de:

Mat.27:35 – ” Dupa ce L-au rastignit, I-au impartit hainele intre ei, tragand la sorti, pentru ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice: "Si-au impartit hainele Mele intre ei, si pentru camasa Mea au tras la sorti."” și Ioan 19:23,24: ” Ostasii, dupa ce au rastignit pe Isus, I-au luat hainele si le-au facut patru parti, cate o parte pentru fiecare ostas. I-au luat si camasa, care n-avea nicio cusatura, ci era dintr-o singura tesatura de sus pana jos. Si au zis intre ei: "Sa n-o sfasiem, ci sa tragem la sorti a cui sa fie." Aceasta s-a intamplat ca sa se implineasca Scriptura care zice: "Si-au impartit hainele Mele intre ei, si pentru camasa Mea au tras la sorti." Iata ce au facut ostasii”

            Cămașa lui Isus a fost fără cusătură, țesută întreaga, așa cum au fost și cămășile pentru Marele Preot ce oficia în Tabernacol (Exod 39:27). Pavel ne spune că Domnul este Marele preot al mântuirii noastre. Haina Sa a fost un simbol al purității (îndreptățirii) și sacrificiului. Marele Preot în haina de sacrificiu îl reprezenta pe Isus în haina de sacrificiu a preoției sale.

  

O clipă de meditație

Isus a cunoscut mai dinainte natura, detaliile evenimentelor ce-I stăteau în față. A fost foarte atent în a duce la îndeplinire misiunea sa, în a împlini ceea ce trebuie să spună și să facă. S-a temut o clipă în Ghețimani că nu a reușit, de aceea se ruga către cel ce putea să-l scape din moarte (și nu de la moarte cum se traduce greșit. El nu se ruga să nu moară, pentru aceasta a venit, se ruga să fie înviat). Isus a știut toate acestea și mult mai multe decât am putut aduce în acest scut text și s-a supus de bună voie, cu bucurie voinței Tatălui Ceresc. Aceasta mărturisește despre dragostea și devotamentul Său față de Creator, despre iubirea Sa pentru om. Să-I urmăm exemplul! Slăvit să fie Tatăl și Domnul nostru Cristos pentru marele har și îndurarea de care ne-au făcut parte!