Soarta omului şi soarta animalului

Soarta omului şi soarta animalului

“Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soarta au amandoi; cum moare unul, aşa moare şi celalalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertaciune. Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână şi toate se întorc în ţărână. Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se coboară în jos în pământ?” Eclesiastul 3:19-21

   Întrebarea din Eclesiastul 3:21 – “Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus şi dacă suflarea dobitocului se coboară în pământ?” este de fapt o chestionare în privinţa nemuririi sufletului. Omul poate spune ce vrea şi cei mai mulţi cred că sufletul este nemuritor, aşa cum a minţit Satan în Eden “cu siguranţă nu veţi muri” (Geneza 3:4), dar Dumnezeu spune altceva. În Geneza 2:17 El spune: ”din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” Moartea este pedeapsa pentru păcat. Biblia ne învaţă clar că toţi mor şi intră în mormânt. Totuşi, pentru că Isus a murit pentru noi, omenirea va fi înviată- “după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos” 1 Corinteni 15:22.

Cuvântul “suflare” din versetul 21 provine din cuvântul evreiesc “ruach”, care înseamnă vânt sau respiraţie. Respiraţia omului şi animalului se opreşte la moarte.

Unii citesc Eclesiastul 12:7 şi cred că Solomon şi-a schimbat părerea la sfârşitul cărţii sale. “Pâna nu se întoarce ţarâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat”. Această Scriptură însă se referă la dreptul de viaţă dat de Dumnezeu lui Adam, drept care este pierdut de orice om la moarte. “Domnul Dumnezeu a facut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a facut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7) – deci până Dumnezeu să-I fi dat viaţă, omul nu a fost un suflet (o fiinţă raţională, cu conştiinţă şi simţuri), abia ulterior a devenit. Tot aşa şi la moarte omul încetează a mai fi un suflet. Dumnezeu nu a pus în om ceva indestructibil, aşa cum a sugerat Satan. Puterea sau permisiunea de a trăi pentru orice ființă vine de la Dumnezeu şi este o binecuvântare din partea Lui. Adam şi rasa lui au pierdut acest drept când Adam a păcătuit, prin urmare toţi oamenii se nasc muritori. Biblia nu se contrazice. Dacă în om era ceva nemuritor, nu mai era nevoie de Răscumpărare şi Înviere. Doctrina sufletului nemuritor loveşte direct în Preţul de Răscumpărare (viaţa iubitului nostru Răscumpărător) şi îl face fără valoare, pentru că dacă omul nu moare, el nu trebuie răscumpărat şi înviat. Pe cine vom crede, pe Satan sau pe Dumnezeu? “Cat despre mine, eu şi casa mea vom sluji lui Iehova." Iosua 24:15 – Sfinţit şi onorat să fie numele Său în Vecii Vecilor!