„Nu ţineţi vasele de alabastru ale iubirii şi gingăşiei voastre pecetluite până când prietenii voştri vor fi morţi. Umpleţi-le viaţa cu bucurie. Spuneţi-le cuvinte aprobatoare, înveselitoare atâta vreme cât le pot auzi. ... Dacă prietenii mei au puse deoparte vase de alabastru pline de parfumul înmiresmat al simpatiei şi afecţiunii, pe care ei intenţionează să-l toarne peste corpul meu mort, aş vrea mai degrabă să le aducă în ceasurile mele de osteneală şi necaz, şi să le deschidă, ca să pot fi împrospătat şi înveselit în timp ce am nevoie de ele. Aş vrea mai degrabă să am un sicriu simplu, fără flori, o înmormântare fără elogii, decât o viaţă fără dulceaţa iubirii şi simpatiei. ... Florile de pe sicriu nu trimit nici o mireasmă înapoi pe cărarea ostenită.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu