EVACUAREA
NEAMURILOR
August
1914 reprezintă sfârșitul Timpului Neamurilor, adică sfârșitul celor 2520 de
ani începuți în 606 î.Hr. în care Dumnezeu a arendat puterea neamurilor (vezi
Daniel). Că era vorba despre o perioadă
fixă de timp este sugerat și în Luca 21:24 unde Domnul Nostru arată că Ierusalimul va fi călcat în picioare
de neamuri până se vor împlini Timpurile Neamurilor. Sfârșitul Timpului
Neamurilor a fost marcat de izbucnirea Primului Război Mondial. Acest război a
slăbit foarte mult cele mai importante națiuni ale Europei, reprezentate prin
degetele chipului văzut de Nebucadnețar. Conceptul privind ”dreptul divin al
regilor” și acela că națiunile europene sunt ”creștinătatea” sunt distruse, în
timp ce începe o înșiruire de evenimente care duc la stabilirea statului
Israel.
La
2 noiembrie 1917, prin Declarația Balfour se stabilește în Palestina un cămin
național pentru poporul evreu. Astfel, odată cu încetarea Timpului Neamurilor,
primii care beneficiază de favoare națională sunt evreii. Restaurarea lui
Israel este privită de lume ca un miracol modern. Istoria ne arată că Israel ca
națiune a fost de doua ori risipit printre neamuri. După captivitatea de 70 de
ani în Babilon, evreii s-au întors și au reconstruit zidurile orașului și
Templul, dar nu au reușit să reinstaureze linia lui David la tronul lui Israel.
Câteva sute de ani mai târziu Isus a profețit că națiunea va fi din nou
distrusă și luată în captivitate. Această captivitate a durat mult mai mult ca
prima, iar cuvintele Domnului nostru din Luca despre ea vorbesc. Când
babilonienii au distrus Ierusalimul, regatul evreiesc s-a sfârșit. Acest lucru
este înregistrat în 2 Cronici 35: 17-20 și se aseamănă foarte mult cu modul în
care s-au petrecut lucrurile în timpul distrugerii orașului și templului de
către romani. Despre această a doua
dezrădăcinare națională evreiască Domnul ne spune în Luca 21:24 și Matei 24:2
că oamenii vor cădea sub ascuțișul sabiei, vor fi luați robi printre neamuri și
nu va rămâne piatră pe piatră care să nu fie împrăștiată. Josephus
înregistrează această grozavă distrugere a orașului din anul 70 și de asemenea
arderea Templului într-un incendiu atât de mare încât, spune el, pietrele au
”strigat” și au fost spulberate.
În
mod uimitor o dată din calendarul evreiesc face legătura între cele două
catastrofe ale lui Israel și sfârșitul Timpului Neamurilor. A noua zi a lunii
AV este data la care a fost distrus atât primul cât și al doilea Templu.
Această zi este una tristă pentru evrei, citindu-se Plângerile lui Ieremia ca
să-și amintească de prima distrugere a orașului și Templului. De asemenea multe
evenimente triste din diaspora evreiască au legătură cu această dată:
expulzarea evreilor din Anglia în 1290, expulzarea lor din Spania în 1492,
începutul transportului în masă a evreilor din Varșovia către lagărul de
exterminare de la Treblinka,etc. Mai puțin cunoscută este însă relația dintre a
9-a zi a lui AV și începutul Primului Război Mondial. În 1914 ziua 9 AV a
început la apusul soarelui pe 1 august. În acea zi, la ora 19 Germania declara
război Rusiei, în timp ce armata sa trecea granița de vest spre Franța. Acest
gest a fost urmat de intrarea Angliei și Franței în război. Putem spune că fără
intervenția Germaniei, conflictul dintre Austro-Ungaria și Serbia, început pe
28 iulie 1914 avea toate șansele să rămână unul Balcanic, gestul ei însă a
garantat că conflictul va fi unul mondial. Istoria recunoaște faptul că Primul
Război Mondial a schimbat drastic cursul
societății umane. Incertitudinea și nesiguranța devin caracteristicile
principale ale vieții. Cei care studiaza Biblia recunosc că odată cu Primul
Război Mondial încep o serie de conflicte care au două rezultate principale: o
slăbire progresivă a națiunilor și o promovare a intereselor poporului evreu.
După
Primul Război Mondial
Primul
Război a fost un conflict extrem de destabilizator, a fost ca un gol căscat
între epoca dinainte și cele care au precedat-o. Barbara Tuchman în prefața
cărții sale ”Mândrul Turn” dă următoarea descriere: ”Marele Război dintre
1914-1918 este ca o bandă de pământ pârjolit ce desparte acel timp (de dinainte
de război) de al nostru. A pierdut atât de multe vieți, a distrus convingeri, a
schimbat ideile, a lăsat răni incurabile de deziluzie, a creat o prăpastie
psihologică între două epoci.” Acest Război a slăbit foarte mult națiunile
europene care dominaseră până atunci Lumea. El a deschis calea spre
răsturnarea monarhiilor din Rusia,
Austro-Ungaria și Germania, monarhii care existau de secole revendicând dreptul
divin de a domni. Războiul a distrus încrederea în instituțiile religioase din
Europa, care au venit în sprijinul guvernelor naționale justificând războiul ca
o cauză dreaptă creștină. Societatea Europeană a fost demoralizată de acest
conflict. Aproape toate problemele apărute ulterior în Europa și în Lume își au punctul de plecare din acest prim război: marea criza
economica dintre 1929-1933, guvernele fasciste, revoluția bolșevică,
răspândirea comunismului, Al Doilea Război,
distrugerea puterilor coloniale, războiul rece, conflictul
arabo-israelian. Chiar și terorismul de azi dintre musulmani și lumea
occidentale își rădăcini ce trimit până la Primul Război.
Evacuarea
Neamurilor
Conflictele
secolului XX și XXI sunt o dovadă că evacuarea puterii neamurilorcontinuă . Mai
multe scripturi descriu timpul prezent și acest proces de evacuare. În Psalmul
46 ni se arată că pământul se cutremură, împărățiile se clatină în inima
mărilor, în alte dovezi, chiar dealurile se agită. Tradus din limbaj simbolic
aceasta înseamnă că guvernele sunt răsturnate, împărățiile și republicile
dizolvate. Munții în inima mărilor înseamnă coborârea acestor sisteme de
guvernare până la nivelul oamenilor de rând – monarhiile și guvernele opresive
fasciste și comuniste înlocuite cu democrații mai puțin opresive. Daniel în
capitolul 2 interpretează visul lui Nabucodonosor indicând succesiunea celor 4
imperii ale neamurilor care au exercitat stăpânire asupra lumii. În versetele
34 și 35, Daniel arată modul în care este distrus chipul. Piatra izbeste
picioarele din fier și lut, adică al patrulea Imperiu – Roma și preface totul
în bucăți. Aurul, argintul, arama, fierul și lutul se sfarmă împreună și sunt
făcute ca pleava din arie vara. Spargerea marilor imperii în state și națiuni
tot mai mici este un proces care încă mai continuă și azi. Vântul care ia plava
și nimic nu se va mai găsi din ea este apogeul marii strâmtorări. Versetele
amintite indică așadar modul în care sunt evacuate neamurile.
Manifestările
care au venit peste peștera lui Ilie, vântul, cutremurul și focul reprezintă
faze succesive ce indică de asemenea evacuarea neamurilor și preced mult
doritul susur blând al Împărăției ce
aduce binecuvântarea tuturor familiilor pământului. Viziunea arată o degradare
a modurilor de conflict: vânturile fiind cele două războaie (1914-1945),
cutremurele – revoluții și dezintegrarea puterilor coloniale (1945-1989), focul
– anarhia (1989 -). Se poate venea cu ușurință că războaiele reprezintă
conflicte între națiuni, revoluțiile
conflicte în cadrul unei națiuni, pe când anarhia reprezintă conflicte
între indivizi. Conflictele umane s-au degradat în asemenea măsură încât
comentatorii politici de azi vorbesc de ”state eșuate”, cazuri în care un
guvern are un control slab și ineficient asupra teritoriului său. ”Statele eșuate”
sunt adesea descrise ca anarhice, medii propice pentru dezvoltarea
terorismului. Ne putem gândi la conflictele din lumea arabă de după 1989
încoace , începând cu primul război din Golf
până la situația din Siria și problema cu Statul Islamic. Vechile guverne
autoritare arabe au dispărut treptat, aceste state fiind acum focare de anarhie
și terorism, anarhie și terorism care este exportat acum în lumea occidentală
prin emigranți și atentate. Toate acestea și
nemulțumirile de ordin economic duc la destabilizarea construcției
Uniunii Europene, care stă să cadă. Se vorbește azi de ”război asimetric”
diferit de cel în care se înfruntau națiunile și armatele. Războiul asimetric
este unul în care puterile militare mari se angajează împotriva unui inamic care
nu este bine identificat. Teroriștii și adversarii cibernetici deși și mijloace
limitate reușesc să facă probleme și să conteste națiunile ce se consideră
puternice. Profetul Ioel a prezis prefacerea plugurilor în săbii și faptul că și
cel slab va zice ”Sunt tare” (Ioel 3:10). Plugul – unealtă obișnuită, de zi cu zi transformat
în armă, avionul folosit în atacul din 11 septembrie – sau alte exemple – un
tip de război în care cel slab spune că e tare.
Ieremia 25:31-32 descrie această evacuare a
neamurilor ca o nenorocire care merge din popor în popor și o furtună care se
ridică de la marginile pământului. Cazul răsturnării comunismului în 1989 și a
revoltelor din lumea arabă din 2011 ilustrează modul în care protestele și
conflictele dintr-o națiune se răspândesc rapid, ca un foc, și la alte națiuni.
Unde
suntem acum?
Cei
mai mulți creș consideră cu după căderea comunismului am trecut în faza de
”foc” a Marii Strâmtorări. Necazurile din Lumea arabă începute cu primul război
din Golf s-au accentuat. Focul izbucnit în 2010 în Egipt, Algeria,
Yemen,
Libia,
Iordania,
Bahrain,
Maroc,
Kuweit
si Iran,
Sahara Occidentală, Sudan, Djibouti,
Cisiordania,
Liban,
Siria,
Irak, Senegal,
Arabia Saudită și Oman a distrus sau
șubrezit conducerile autoritare din lumea musulmană. Demonstrațiile și apoi
revoluția din Egipt au dus în 2013, după înlăturarea lui Mubarak la un adevărat
conflict civil. Poate că acest lucru și problemele Egiptului de azi au
fost arătate în Isaia 19:1-3:
” Prorocie impotriva Egiptului. Iata, Domnul
calareste pe un nor repede si vine in Egipt. Idolii Egiptului tremura inaintea
Lui si li se indoaie inima egiptenilor in ei.
2. "Voi inarma pe egipteni
unii impotriva altora, si se vor bate frate cu frate, prieten cu prieten,
cetate cu cetate, imparatie cu imparatie.
3. Duhul Egiptenilor va pieri
din ei, si le voi nimici sfatul; atunci vor intreba pe idoli si pe vrajitori,
pe cei ce cheama mortii si pe ghicitori”
De asemenea
conflictul Sirian care a generat până acum 250.000 de morți și numeroși
emigranți este arătat după părerea unor frați în Isaia 17:1-2: ” Prorocie
impotriva Damascului. "Iata, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge
un morman de daramaturi; cetatile
Aroerului sunt parasite, sunt date spre pasune turmelor care se culca
nestingherite acolo. ” Într-adevăr bombardamentele masive aplicate de diversele
țări participante la conflict au transformat Siria și Damascul într-un vast
morman de dărâmături. Imaginile aeriene surprinse azi asupra Damascului și
altor orase siriene te îngrozesc pur și simplu.
În tot acest tumultum Israel se
dezvoltă beneficiind de protecția Tatălui ceresc. La orizont se întrevăd însă
norii strâmtorării sale. Încă din 2014 ayatollahul Khomeini afirma că ”Israelul
trebuie șters de pe fața Pământului”. Citind această declarație ne vine în
minte Psalmul 83: 2-8 : ” Caci iata ca vrajmasii Tai se framanta, si cei ce Te
urasc inalta capul. Fac planuri pline de
viclesug impotriva poporului Tau si se sfatuiesc impotriva celor ocrotiti de
Tine. "Veniti", zic ei, "sa-i nimicim din mijlocul neamurilor,
ca sa nu se mai pomeneasca numele lui Israel!" Se strang toti cu o inima, fac un legamant
impotriva Ta:corturile lui Edom si ismaelitii, Moabul si hagarenitii, Ghebal,
Amon, Amalec, filistenii cu locuitorii Tirului. Asiria se uneste si ea cu ei si
isi imprumuta bratul ei copiilor lui Lot. ” Asiria (Iranul de azi) ațâță
celălalte popoare arabe împotriva Israelului, Turcia se manifestă tot mai mult
pentru în această privință, iar din 2015 Rusia suține tot mai mult Iranul,
încheind o alianță și fiind tot mai prezentă în regiune. Rusia susține si
formațiunile teroriste precum Hesbollahul împotriva Israelului. Așadar,
națiunile din Ezechiel 37 și 38 se strâng treptat în Valea lui Iosafat.
Lumea
creștină are și ea vaiurile ei. Cei mai mulți frați sunt de părere că ne aflăm
în timpul plăgii a șasea, plaga care este legată de secarea apelor Eufratului. Criza
financiară începută în 2008 a șubrezit deja grav instituțiile Creștinătății,
alte valuri sunt prevăzute de economiști chiar începând cu acest an. Să ridicăm
capetele, izbăvirea noastră este aproape, plaga a 6-a este ultima plagă în care
membrii Bisericii în trup se mai găsesc de această parte de văl.
Scopul
lui Dumnezeu
De ce a prevăzut Dumnezeu o perioadă
atât de lungă pentru evacuarea neamurilor și nu s-a terminat totul în 1916 ? De
ce nu s-a finalizat alegerea Bisericii și nu a venit Împărăția atât de mult
așteptată?
Din 1914 vedem imperiul lui Satan
luat bucată cu bucată. Cele mai mari și mai opresive guverne care au existat,
monarhiile cu pretenție de drept divin, au fost primele care au mers la groapa
de gunoi a istoriei. Au urmat apoi guvernele fasciste și imperiile coloniale.
Lumea a privit cum aceste guverne au fost succesiv cântărite în balanță și
găsite ușoare. Lumea continuă să vadă cum toate instituțiile și guvernele
rămase sunt cântărite și oamenii consimt la îndepărtarea lor. Dumnezeu a permis
oamenilor să încerce toate formele de guvernare, să se convingă singuri de
nocivitatea lor și astfel convinși într-un final, guvernarea lui Dumnezeu să
fie dorința tuturor.
Folosindu-se
de cunoștința crescută pe care o datorăm venirii a doua oară a Domnului Nostru,
oamenii au încercat să elimine foamea, boala, durerea, chiar moartea, condiții
care-l urmăresc pe individ pe tot parcursul vieții. Deși s-au făcut unele
progrese pentru îmbunătățirea vieții, omul nu se poate desprinde de păcat și
egoism și nu poate inversa contaminarea inimii și minții cu acestea. Trebuie să
învățăm că despărțiți de El nu putem face nimic. Așa cum este profețit, oamenii
sunt tot mai tulburați și nemulțumiți și aceasta în ciuda celor mai bune
condiții materiale pe care societatea le-a văzut vreodată.
Nivelarea (demolarea) guvernărilor
Pământului și lupta pentru drepturile oamenilor sunt pregătiri importante pentru
stabilirea deplină a Împărăției. Isaia 62:10 descrie această perioadă de
pregătire precum croirea unui drum de pe care sunt eliminate toate pietrele de
poticnire, un steag este ridicat peste popoare. Această profeție recunoaște că
scopul procesului de evacuare îndelungată este de a pregăti condițiile pentru
ca omenirea să poată progresa rapid pe calea sfințeniei. Această pregătire
include eliminarea instituțiilor de pe Pământ precum și a orice ce ar putea
împiedica (poticni) apropierea omului de Dumnezeu în Mileniu. Perioada
evacuării neamurilor nu este o întârzâiere prelungită în Planul lui Dumnezeu ci
este o parte esențială a Permisiunii Răului. Miliarde de oameni ce trăiesc acum
experimentează eșuarea guvernării umane bazată pe egoism, simt mai intens ca
oricând nedreptatea, durerea, boala și moartea, chiar în condițiile cele mai favorabile material.
Această perioadă a testat credința poporului evreu în promisiunile lor și îl
pregătește pentru înaltul privilegiu de a participa la instruirea omenirii. Și
peste toate Tatăl a permis ultimilor membrii ai Bisericii aflați dincoace de
văl să aibă experiențe și suferințe care vor face din ei niște preoți miloși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu