Rătăcirea lui Balaam

            Rătăcirea lui Balaam

            Rătăcirea lui Balaam  de asemenea este istoria unui om care a greșit calea, s-a abătut de la ea pentru îmbogățire personală. Această istorie este descrisă de către Moise în  Numeri , cap. 22 -24. Balac, împaratul Moabului, înfricoșat de prezenta poporului Israel la hotarul său trimite soli la Balaam ca el să vină și să blesteme poporul evreu. Solii duceau cu ei daruri pentru prooroc. Proorocul lui Dumnezeu – Balaam, cere sfat de la Tatal în această privință și primește un răspuns clar: Numeri 22:11 “  Și Dumnezeu i-a zis lui Balaam “  Să nu te duci  cu ei; și nici să nu blestemi poporul Acela, căci este binecuvântat “” - și Balaam nu a plecat.

            După un timp alți trimiși ai lui Balac, mai influenți, se îndreaptă spre Balaam – pentru a reînnoi cererea împărătească, cu făgăduința unei răsplăti  mari pentru prooroc. Balaam întreabă încă odată pe Cel Preaînalt – arătând în aparență  că l-ar interesa dacă Dumnezeu nu și-a schimbat între timp părerea. Dumnezeu îi permite să plece cu solii moabiți, dar îl avertizează să facă doar ce i-a porunci El – Numeri 22:20.

            Cercetând istoria lui Balaam este foarte greu de înțeles – de ce Dumnezeu permite  proorocului să plece și imediat după ce el pleacă, Dumnezeu își arată nemulțumirea. Domnul Dumnezeu nu-și schimbă gândul, părerea – El nu este ca omul care adesea  arată un caracter nestabil. Nu! Cuvîntul “Da” la Dumnezeu  ramâne “ Da” pentru totdeauna. De ce Dumnezeu S-a aprins de mânie împotriva lui Balaam? Episodul cu măgărița lui Balaam ne dă răspuns parțial.

            Balaam este orbit de promisiunea unei răsplăți mari. Purtarea deosebită a animalului său și chiar faptul că vorbește ca un om – nu au fost pentru el o avertizare. Faptul că răsplata era deja foarte aproape, dorinta de a se îmbogăți – i-au distrus spiritul minții sănătoase. El, cu siguranță, s-a gândit să înșele vigilența lui Dumnezeu și totodată să blesteme poporul evreu. Această concluzie  o putem trage din Numeri 22 : 32,33 “  Îngerul Domnului i-a zis  “ Pentru ce ți-ai bătut măgărița de trei ori? Eu am ieșit ca sa-ți stau împotrivă, căci drumul pe care mergi duce la pierzare, înaintea Mea. Magarita M-a văzut și s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aș fi omorât negreșit, iar pe  ea aș fi lăsat-o vie “ “. Vorbindu-i clar – calea ta este păgubitoare și dacă vei continua la fel mai departe – vei muri, Dumnezeu arată că îi cunostea inima. El știa faptul  că Balaam se ducea să blesteme poporul Său care era protejat și binecuvîntat. Când ajunge la locul destinat, Balaam binecuvântă poporul lui Israel de trei ori – provocând astfel nemulțumirea  clientului său – Balac.

Însă, în Deuteronom  23:4,5  citim că însuși Dumnezeu a schimbat, în gura lui Balaam, cuvintele de blestem în cuvinte de binecuvântare : “ … pentru că (moabiții) nu v-au iesit inainte cu paine si apa, pe drum, la iesirea voastra din Egipt, si pentru ca au adus, pe pret de argint, impotriva ta pe Balaam, fiul lui Beor, din Petor din Mesopotamia, ca sa te blesteme. Dar Domnul Dumnezeul tau n-a voit sa asculte pe Balaam; si Domnul Dumnezeul tau a schimbat blestemul acela in binecuvantare, pentru ca tu esti iubit de Domnul Dumnezeul tau. ”.

Da! Dumnezeu este atotputernic! El cunoaște intenția tuturor oamenilor și este capabil sa înlocuiască răul cu binele. El poate schimba orice situație deznădăjduitoare. El poate da în vileag orice complot dacă este vorba despre apărarea poporului Său. Responsabilitatea moabiților este evidentă, deoarece ei l-au angajat (pentru plată) pe acel proroc, ca pe un ucigaș plătit. Insă responsabilitatea lui Balaam constă în faptul că a acceptat această înțelegere.

Totuși Biblia ne arată în câteva locuri că Balaam a reușit să producă pagubă poporului evreu. El a înteles că nimeni nu putea să blesteme acest popor a lui Dumnezeu, dar mai întelegea și faptul că asupra acestui popor ar putea să vină pedepse prin însăși  păcatele lor. Era destul doar să-i provoace la păcat pentru ca protecția  lui Dumnezeu să se întoarcă de la ei, cel puțin pentru un timp. În trei locuri diferite: Apocalipsa 2:14; Numeri 25:1-9 și Numeri 31:16-citim că în urma indicațiilor lui Balaam femeile Moabite au atras pe israeliți în idolatrie, astfel provocând în mijlocul lor moartea a 24.000 de persoane.

Poporul Israel, care cerea altă hrană  înafară de mană și prepelițe, a găsit la moabiți hrană diversă. În  primul rând  - mâncau carne  jertfită  lui Baal- Peor și la ocazii anumite aveau relații imorale cu femeile Moabite.

Nu stim ce răsplată a primit Balaam pentru această trădare, dar el  a murit de sabie când  armata lui Moise  au capturat țara Madianiților. Numeri 31:8;

Versetul din Iuda 11, ne vorbește despre cazul lui Balaam ca despre o  rătăcire, el s-a rătăcit de la calea Domnului și a iubit plata fărădelegii . Într-adevăr aceasta este o lectie serioasă pe care trebuie să o tragem  din această istorie. Banii sau oricare alt beneficiu pământesc precum onoarea, cinstea,  niciodata nu trebuie să fie motivația noastra în serviciul Domnului. Matei 10:8 “… Fără plată ati primit, fara  plată să dați” – aceasta trebuie să fie deviza noastră.

 O altă lecție care reiese din istoria lui Balaam ar fi că uneori, dacă insistăm prea mult în rugăciunile noastre cerând lucruri cu care Dumnezeu  nu este  de accord , atunci, ca răspuns la rugăciunea noastră- Dumnezeu  poate “ ceda”, dar aceasta va aduce asupra noastră greutăți și experiențe. Dorești neapărat să mergi pe această cale? Mergi! Dar să stii că mie aceasta nu-mi place. Vei  înțelege ce este neascultarea  și vei purta urmările păcatului. Apoi te vei întoarce pe calea dreapta, dar cu mult timp și energie risipite când le-ai fi putut folosi în serviciul Adevărului.

            Crestinatatea e plina azi de Balami si Balaci. Cati din asa zisii slujitori ai lui Dumnezeu nu fac orice pentru plata pe care le-o dau Balacii din politica sau diferitele institutii. Ei slujesc Mamonei si nu lui Dumnezeu, scopul lor nu e slavirea Lui ci slavirea pungii. Predica “strangeti comori in Ceruri”, dar ei nu se gandesc decat la cele pamantesti, adica nu cred in ceea ce predica.