ZIUA DE JUDECATĂ

ZIUA DE JUDECATĂ

                 Termenul de judecată înseamnă mai mult decât darea pur și simplu a unui verdict sau sentință. Acesta include ideea unui proces și o decizie bazată pe acel proces. Acest înțeles este redat nu numai de sensul cuvântului așa cum îl folosim noi azi ci și de cuvântul grecesc folosit în scrierea Noului Testament. Procesul de judecată conține de asemenea ideea de coerciție (corectare) și nu cea de exterminare. Scripturile se referă la”Judecată” în paralel cu un orizont de timp numit ”zi”, de 12 sau 24 de ore. Termenul de ”zi” însă este folosit în același fel ca ”ziua mântuirii” sau ”ziua necazului” și nu implică o zi obișnuită, ci o perioadă specială de timp. Astfel de zile de judecată au mai fost în timp și niciuna nu a durat doar 12-24 de ore. O primă judecată a fost în Eden. Adam a fost pus la probă de ascultare față de Creator și prin el întreaga rasă umană. A fost o perioadă de proba (procesul), un verdict (vinovat -neascultător, nevrednic de viață) și o pedeapsă aplicată(moartea). Mai târziu, cu poporul evreu a fost o altă Zi de Judecată. Li s-a dat Legea și ei au făcut un legămant de respectare a ei. Domnul nostru ne spune că ei nu au reușit să țină aceea lege și pedeapsa a venit asupra lor. În prezent este de asemenea o zi de judecată – cei care au speranțe cerești și au făcut cu Dumnezeu un legămant de consacrare sunt in proces de judecată dacă sunt sau nu vrednici de a fi comoștenitori împreună cu Hristos.

                 După învierea morților va fi din nou o zi de judecată individuală, ca fiecare membru a rasei umane să se dovedească a fi demn sau nedemn de viată pe Pământ. Celor judecați vrednici le sună chemarea: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.”( Mat. 25:34) Cei nevrednici de viață vor auzi: ” "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic (distrugere)” – adică în moartea a doua de unde nu va mai exista înviere (Mat. 25:41, Fapte 3:23, Apoc. 20:14).

                 Scripturile arată că Ziua Judecății nu este o zi a distrugerii Pământului, a oamenilor, o zi a cataclismelor, ci una de bucurie și binecuvântare:

” "Sa se scoale neamurile si sa se suie in valea lui Iosafat! Caci acolo voi sedea sa judec toate neamurile dimprejur. Puneti mana pe secera, caci secerisul este copt! Veniti si calcati cu picioarele, caci linurile sunt pline, si tocitorile dau peste ele! Caci mare este rautatea lor!" Vin gramezi-gramezi in valea judecatii, caci ziua Domnului este aproape, in valea judecatii.” Ioel 3:12-14

”  Domnul imparateste in veac si Si-a pregatit scaunul de domnie pentru judecata. El judeca lumea cu dreptate, judeca popoarele cu nepartinire. Domnul este scaparea celui asuprit, scapare la vreme de necaz.” Psalmul 9:7-9

” Sa se bucure cerurile si sa se inveseleasca pamantul; sa mugeasca marea cu tot ce cuprinde ea! Sa tresalte campia cu tot ce e pe ea, toti copacii padurii sa strige de bucurie inaintea Domnului! Caci El vine, vine sa judece pamantul. El va judeca lumea cu dreptate, si popoarele, dupa credinciosia Lui.” Psalmul 96:11-13

” Sa urle marea cu tot ce cuprinde ea, sa chiuie lumea si cei ce locuiesc pe ea, sa bata din palme raurile, sa strige de bucurie toti muntii inaintea Domnului! Caci El vine sa judece pamantul! El va judeca lumea cu dreptate, si popoarele, cu nepartinire.” Psalmul 98:7-9

” Isus a zis: "Eu am venit in lumea aceasta pentru judecata: ca cei ce nu vad sa vada, si cei ce vad sa ajunga orbi." Ioan 9:39

” pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita, prin faptul ca L-a inviat din morti…" Fapte 17:31

           

            Sunt multe Scripturi care arată caracterul și felul Zilei de Judecată. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu drept, El nu va pronunța o sentință fără judecată. Judecata lumii se va face în condiții favorabile omului, când Satan va fi legat. Oamenii vor ajunge le o deplină cunoștință a lui Dumnezeu și a minunatului Său caracter. Nu un caracter diavolesc și răzbunător, așa cum îl zugrăvesc unii azi, ci un caracter drept, înțelept și iubitor. Atunci omului I se va pune înainte viața și moartea și va fi îndemnat să aleagă binele ca să trăiască. Oamenii vor fi singuri vinovați dacă nu vor fi găsiți vrednici de viață.

            Sfințit, onorat și binecuvântat să fie Tatăl Ceresc și Domnul Isus Hristos pentru toată îndurarea și harul nespus de mare pe care l-au revărsat peste noi.