JUDECATA NAŢIUNILOR

JUDECATA NAŢIUNILOR

Matei 25:31-46
„Adevărat vă spun că, întrucât n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi, Mie nu Mi le-aţi făcut.” Versetul 45.

Dându-le ucenicilor Săi multe pilde care ilustrează experienţele Bisericii, clasa Împărăţiei, în dezvoltarea şi pregătirea ei pentru onorurile Împărăţiei, era cât se poate de potrivit ca Isus să dea pilda din această lecţie pentru a ilustra lucrarea Împărăţiei după stabilirea ei — pentru a arăta scopul şi efectul ei asupra lumii.

Mulţi dintre noi am citit în trecut Biblia prea neglijent. Mintea noastră era înceată în privinţa lucrurilor spirituale. De exemplu, lecţia de astăzi era aplicată odată la Biserică. Noi n-am reuşit deloc să observăm că aici nu este vorba despre Biserică, ci se aplică în întregime lumii, naţiunilor, păgânilor. Timp de secole evreii fuseseră obişnuiţi să se considere naţiunea lui Dumnezeu, poporul lui Dumnezeu. Pe toţi ceilalţi ei îi numeau păgâni, neamuri, popoare, naţiuni; şi în profeţii Dumnezeu a tratat această chestiune din acest punct de vedere. Astfel când Israelul Spiritual a fost primit în favoare divină ca Preoţime Împărătească, naţiune sfântă, popor deosebit, tot restul omenirii trebuia destul de potrivit să fie considerat şi descris ca „naţiuni”, „neamuri”.

În acord cu aceasta, Domnul nostru în această pildă spune ce se va întâmpla după ce Împărăţia Lui va fi fost stabilită — după alegerea clasei adevăratei Biserici pentru a fi Mireasa, soţia Mielului şi comoştenitorii în Împărăţia Sa, pe tronul Său. Observăm că acest lucru este foarte clar declarat de către Învăţătorul, când spune: „Când va veni Fiul Omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va sta pe scaunul de domnie al slavei Sale”. Cine, după o analiză corespunzătoare, va spune că aceasta este o chestiune a trecutului? Cine va contesta că aceasta este o descriere a Împărăţiei lui Mesia, care urmează Parousiei şi Epifaniei Sale la a doua venire a Sa?

Aplicarea acestei pilde

Apoi urmează o descriere a lucrării Veacului Milenar. „Toate popoarele vor fi adunate înaintea Lui.” Aceasta înseamnă toate popoarele lumii în afară de naţiunea sfântă a Domnului, poporul Său deosebit, Biserica. Cu toţii în afară de Biserică vor fi înaintea marelui Său Tron de Dreptate, Milă şi Iubire; acela va fi timpul judecăţii lor.

Acum şase mii de ani, Adam şi întreaga lui rasă au fost judecaţi în Eden şi sentinţa a fost moartea. Nici unul din rasă nu este vrednic de viaţă veşnică. Toţi sunt păcătoşi. La timpul potrivit Dumnezeu a trimis pe Fiul Său să moară pentru păcatul lui Adam, pentru că, „dacă moartea îîntregii raseş a venit prin om, tot prin om îIsusş a venit şi învierea morţilor” (a întregii rase). „Şi după cum în Adam toţi mor, tot aşa, în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii”, „fiecare la rândul lui”. 1 Corinteni 15:21, 22.

Primul rând care vor fi făcuţi vii în Cristos este Biserica, chemaţi afară din lume, separaţi, „concepuţi din nou” de Spiritul sfânt. Aceştia reuşesc la judecata lor, la încercarea lor pentru viaţă veşnică sau pentru moarte veşnică în prezent. Prin urmare cei vrednici, cu caractere formate, plăcute şi acceptate de Dumnezeu, vor fi cu totul gata să fie clasa Miresei lui Mesia, comoştenitori cu El în Împărăţia Sa şi în lucrarea Sa de judecare a lumii. El a promis că toţi cei credincioşi vor sta împreună cu El pe Tronul Său — chiar Tronul ilustrat în cuvintele textului nostru — Tronul înaintea căruia vor fi adunate toate popoarele, toţi oamenii în afară de Biserică.

Adunarea lumii va fi rezultatul cunoştinţei. Timpul de Strâmtorare va duce la o mare iluminare, în care toţi ochii orbi vor fi deschişi, toate urechile surde vor fi desfundate, iar cunoştinţa slavei lui Dumnezeu va umplea întregul Pământ. Vor fi unii care, împotrivindu-se acestei cunoştinţe, vor refuza să-L accepte pe Cristos şi nu vor veni la această judecată; dar după o sută de ani de împotrivire aceştia vor fi nimiciţi.

Cei din pildă sunt aceia care vor accepta condiţiile lui Cristos şi vor dori să fie în judecată sau în încercare pentru viaţă veşnică. Aici vor fi incluşi toţi cei din morminte, despre care Învăţătorul ne spune că vor ieşi afară, nu toţi deodată, ci treptat. Împărăţia lui Mesia îşi va exercita puterea şi va răspândi cunoştinţa de Dumnezeu şi de dreptate, pentru a încuraja, a ajuta şi a ridica pe toţi cei doritori şi ascultători. Toţi aceştia se vor ridica tot mai mult din stările păcatului şi morţii — din imperfecţiunea minţii şi trupului şi din purtarea imorală, la chipul deplin al lui Dumnezeu, aşa cum l-a avut tatăl Adam la început.

Pentru ca aceasta să se îndeplinească va trebui lucrarea întregului Veac Milenar. Atunci va domni dreptatea, după cum acum domneşte păcatul. Adică, ea va avea controlul, ascendenţa; şi atunci oricine va păcătui, va suferi imediat. Prin urmare toate naţiunile vor evita păcatul. Atunci lumea în general va fi un loc măreţ, unde „nu se va face nici un rău şi nici o pagubă”; unde „nici un locuitor nu va zice: Sunt bolnav” (trad. lit. nouă, n. t.); unde blestemul va fi îndepărtat treptat şi nu va mai fi plâns, nici suspin, nici moarte; şi unde binecuvântarea lui Dumnezeu, care va aduce perfecţiunea, va predomina. „O, fericită Zi!”, exclamăm noi. Şi în mod sigur aşa va fi; căci toţi cei care vor trăi în acea mie de ani vor avea o mare binecuvântare.

Legea răsplătirii, operativă

Dar, întreabă unii, ce se poate spune despre păcatele lumii? Pentru acestea nu vor fi deloc corecţii, pedepse? Răspundem că pentru Dumnezeu va fi la fel de drept să ierte păcatele lumii de dragul lui Cristos, după cum I-a fost să ierte păcatele Bisericii de dragul lui Cristos. Dacă un lucru este drept, şi celălalt va fi drept; căci Dumnezeu nu este părtinitor, şi este la fel de dispus să ierte păcatele lumii ca şi păcatele Bisericii, când lumea, căinduse, se va întoarce de la păcat, acceptându-L pe Cristos ca Răscumpărătorul lor.

Totuşi, aceasta nu înseamnă că dreptatea va fi ignorată. În cazul Bisericii, observaţi cum păcatele tinereţii pot lăsa cicatricile şi ţepuşul până la sfârşitul vieţii. La fel putem presupune în mod raţional că pentru lume anumite lovituri sau pedepse vor fi permise să urmeze în acelaşi mod. Din aceste slăbiciuni şi neputinţe oamenii vor fi ridicaţi treptat la perfecţiune în timpul celor o mie de ani binecuvântaţi ai Împărăţiei lui Cristos, când Satan va fi legat şi nu-i va mai fi permis să înşele pe nimeni în acea perioadă.

Dar ce se poate spune despre starea inimii? Dacă conformarea exterioară la Legea divină va aduce binecuvântări tuturor, nu va fi totuşi deosebire între oameni — unii venind din toată inima în armonie cu Tatăl, iar alţii în armonie numai la exterior, pentru că această armonie exterioară va fi calea spre restabilire, perfecţiune?

Fără îndoială că acesta este raţionamentul corect. Tocmai pe această linie ne învaţă pilda pusă în faţa noastră; şi anume, că la exterior „oile” şi „caprele” se vor asemăna foarte mult în înfăţişare şi în comportament, dar nu pentru Judecător, pentru Împărat, care va citi inimile şi în final va arăta tuturor că a existat o deosebire reală în privinţa inimii între cele două clase, toţi aceştia fiind în încercare timp de o mie de ani, primind binecuvântările Împărăţiei.

Baza judecăţii

În tot acest timp fiecare om îşi va forma caracterul. Acest caracter va fi apreciat pe deplin de marele Judecător, şi persoana va fi socotită fie drept „oaie”, fie drept „capră”. Toată clasa oilor va fi astfel primită la dreapta marelui Iehova; şi toată clasa caprelor va fi socotită a fi în dizgraţia Lui, chiar dacă în tot acest timp ea va primi binecuvântările Împărăţiei Milenare şi la exterior va asculta de legile ei.

Decizia Judecătorului se va arăta numai la încheierea Mileniului. Atunci va fi mare surpriză la decizia Lui — de ambele părţi. „Oilor” de la dreapta Sa le va spune: „Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu îcei pe care Tatăl Meu are plăcerea să-i binecuvânteze şi să le acorde viaţă veşnică! Veniţiş, de moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii”. Când Dumnezeu a pus temeliile Pământului şi a plănuit să fie locuit de om, scopul Lui a fost să vil dea vouă. Acum a venit timpul să intraţi în această împărăţie şi să o stăpâniţi.

Aceasta nu este aceeaşi împărăţie ca şi Împărăţia Mesianică. Dimpotrivă, aceasta este împărăţia pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam, pe care Adam a pierdut-o prin neascultarea lui şi pe care Cristos a răscumpărat-o prin jertfirea de Sine. Ea va fi dată numai acelora care vor fi dezvoltat un caracter asemenea lui Dumnezeu — acelora care vor fi devenit „oile” Domnului în timpul Mileniului.

Atunci cealaltă clasă, caprele din pildă, vor primi sentinţa: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor îcondamnaţilorş, în pedeapsa veşnică”. Fiindu-vă date toate privilegiile, binecuvântările şi experienţele unei mii de ani în contact cu dreptatea, adevărul şi spiritul lui Dumnezeu, aţi dat într-adevăr o ascultare exterioară, dar în inimă n-aţi ajuns în armonie cu Dumnezeu. Nu vă pot recunoaşte ca oile Mele. Nu vă pot prezenta Tatălui fără pată şi ireproşabili. Trebuie să fiţi distruşi; pedeapsa este Moartea a Doua, „pierzare veşnică”. Pedeapsa voastră este veşnică pentru că nu mai există altă prevedere făcută pentru răscumpărarea şi învierea voastră din Moartea a Doua. Veţi fi ca şi cum n-aţi fi existat niciodată. Aţi neglijat complet să apreciaţi bunătatea lui Dumnezeu şi să copiaţi asemănarea caracterului Său. Viaţa veşnică este numai pentru cei care au asemănarea şi Spiritul lui Dumnezeu. „Tatăl caută astfel de adoratori care Îl vor adora în duh şi în adevăr.”

Ambele clase, „oile” şi „caprele”, au fost surprinse de ceea ce Împăratul, Judecătorul a declarat ca bază a judecăţii Sale. Oilor le-a spus: „Am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi Maţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine”. Clasei „caprelor” le-a spus: „Am fost flămând şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am fost însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin şi nu M-aţi primit la voi; am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în închisoare şi nu M-aţi vizitat”.

Atât „oile” cât şi „caprele” au pretins că nu aveau nici o cunoştinţă de vreo astfel de experienţă. Când Ţi-am slujit noi? Când nu Ţi-am slujit? Răspunsul a fost: În măsura în care aţi făcut sau n-aţi făcut acestea unuia din cei mai mici dintre fraţii Mei, Mie Mi-aţi făcut sau nu Mi-aţi făcut.

Caracteristici ale clasei oilor

Acum, cine sunt aceştia care vor fi încercaţi ca clasă a oilor şi a caprelor? Vor fi în timpul Mileniului oameni bolnavi, flămânzi şi în închisoare? Vrea Domnul să înţelegem că vor fi din aceştia? Dimpotrivă, noi am presupus întotdeauna că boala, sărăcia, foamea şi închisorile vor fi dispărut atunci pentru totdeauna. Ce înseamnă toate acestea?

Înţelesul este clar. Odată cu stabilirea Împărăţiei Milenare, toţi care vor veni în armonie cu ea vor avea marele privilegiu de a face ceva pentru a ajuta pe alţii. Acum lumea este oarbă şi flămândă, din lipsă de hrană spirituală şi de alifia pentru ochi a Adevărului. În timp ce binecuvântările Milenare vor fi revărsate peste cei care vor accepta condiţiile Domnului, vor fi şi alţii care vor avea nevoie de ajutor. Cei care au Spiritul lui Dumnezeu, Spiritul Iubirii, vor fi bucuroşi să ducă întregii omeniri Mesajul Ceresc al împăcării, bucuroşi să aplice orbilor alifia pentru ochi, bucuroşi să desfunde urechile surzilor, bucuroşi să ajute pe cei bolnavi de păcat să se întoarcă înapoi la armonie cu Dumnezeu — la binecuvântările Împărăţiei lui Mesia, la căile prin care acestea pot fi obţinute — ajutându-i să-şi acopere goliciunea cu meritul lui Cristos.

Toţi cei care vor găsi plăcere în această lucrare vor arăta astfel că au Spiritul lui Dumnezeu şi sunt conlucrători cu El. Toţi aceştia vor fi oi. Pe de altă parte, cei care vor fi neglijenţi în privinţa Angajamentului lor şi se vor bucura numai ei înşişi de binecuvântările Milenare, vor face parte din clasa caprelor şi se vor marca astfel ca fiind „capre”, şi în mod corespunzător vor fi dezaprobaţi de marele Împărat al Împăraţilor, Judecătorul lor, Domnul Slavei.

Învierea lumii

Închisoarea la care se face referire în pildă este fără îndoială marea închisoare a morţii, în care au intrat deja aproximativ douăzeci de miliarde de oameni. Toţi aceştia trebuie să vină afară. Dar Scripturile declară că nu vor ieşi afară toţi deodată, ci „fiecare la rândul lui”. Numai Biserica va avea parte de Întâia Înviere.

În timpul Mileniului trezirea din somnul morţii, din închisoare, se va înfăptui prin Putere divină, desigur, dar noi credem că aceasta va fi ca răspuns la rugăciune. Fiecare cerc familial, pe măsură ce se va pregăti pentru ceilalţi membri, va fi bucuros să facă cereri pentru întoarcerea acestora. Astfel rasa va ieşi din „închisoare” în ordine inversă faţă de cea în care a intrat, şi vor fi recunoscuţi, vor fi identificaţi de prietenii, de rudele lor şi aceştia vor face pregătiri pentru ei.

Deşi binecuvântarea Domnului se va îngriji din abundenţă pentru toţi, cu toate acestea putem presupune fără să greşim că aceste pregătiri vor fi în mâinile semenilor lor. „Oile” vor fi acelea care se vor interesa în mod special, se vor ruga şi vor face pregătiri pentru cei care sunt în marea închisoare a morţii. Şi astfel angajându-şi timpul şi energia, aceste „oi” vor manifesta un scop, o voinţă în armonie cu a Creatorului. Dumnezeu a voit ca toţi cei care sunt în morminte să iasă la porunca lui Isus (Ioan 5:28, 29), şi cei în armonie cu Dumnezeu şi cu Cristos vor fi colaboratori cu Dumnezeu în îndeplinirea lucrării pentru care a murit Cristos. Cei pe care nu-i va interesa acea lucrare vor fi deficitari în Spiritul lui Dumnezeu; şi tocmai de acest lucru este acuzată clasa caprelor.

Cel care stă pe Tron, după ce a răscumpărat omenirea şi S-a îngrijit de învierea tuturor acestor răscumpăraţi, îi socoteşte într-un anumit sens căL reprezintă pe El — după cum spune în pildă: „Am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncat; am fost bolnav şi la închisoare şi aţi venit să Mă vedeţi”, Mi-aţi slujit şi M-aţi ajutat.

De asemenea mustrarea clasei caprelor: acestora le-a spus: N-aţi fost interesaţi de lucrurile lui Dumnezeu. Interesul vostru a fost personal, egoist. V-aţi bucurat de binecuvântările acestor o mie de ani glorioşi, şi aceasta este tot ce a prevăzut Dumnezeu pentru voi. Nu sunteţi de felul celor cărora Lui îi place să le dea viaţă veşnică. În consecinţă veţi muri. Voi aveţi un spirit mai mult sau mai puţin egoist, care este spiritul lui Satan, şi deoarece prevederea lui Dumnezeu pentru toţi aceia care nu vor fi în părtăşie cu El în spirit este distrugerea, aceasta trebuie să fie soarta voastră — Moartea a Doua.

Focul veşnic este focul geloziei sau mâniei lui Dumnezeu, care arde şi distruge orice este în opoziţie cu dreptatea Sa (Ţefania 1:18; 3:8). Desigur, aceasta este numai o expresie figurată reprezentând distrugerea completă.

                                                                                  R5530 W. T. 1 septembrie 1914 (pag. 266-267)