IMPORTANŢA ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU

IMPORTANŢA ÎMPĂRĂȚIA LUI DUMNEZEU

            Fiecare ființă simte, speră, dorește ceva mai bun. Marea majoritate sunt nemulțumiți în mijlocul frământărilor din zilele noastre. Lipsa liniștii, a odihnei, a protecției împotriva stresului provocat de griji duce la cedarea ființei umane și toți au într-un final parte de blestemul din Eden – moartea. Dumnezeu are însă pregătit antidotul acestei stări de fapt prin restaurarea tuturor lucrurilor de la început prin Fiul Său Preaiubit, în timpul Împărăției. Despre această Împărăție vorbește și Daniel în capitolul 2:35, 44:       ” Dar piatra care sfaramase chipul s-a facut un munte mare si a umplut tot pamantul…Dar in vremea acestor imparati, Dumnezeul cerurilor va ridica o imparatie care nu va fi nimicita niciodata si care nu va trece sub stapanirea unui alt popor. Ea va sfarama si va nimici toate acele imparatii, si ea insasi va dainui vesnic.”Împărățiile despre care era vorba în Daniel sunt cele 4 corespunzând celor 4 materiale din care era făcut chipul: Babilon, Medo-Persia, Grecia și Roma. Toate au apus, ultima doar continuându-se prin partea sa religioasă, reprezentată de catolicism.

            Sunt multe texte care ne arată că Împărăția lui Dumnezeu este programată să fie instaurată pe Pământ și acesta este un mare eveniment, o adevărată sărbătoare, pe care ar trebui să o așteptăm. De la o copertă la alta a Bibliei ne dăm seama că se vorbește despre această Împărăție, o cerem în ”Tatăl Nostru”, ca voia Lui să se facă aici precum se face în ceruri.

            Odată cu neascultarea din Eden, în istoria umanității s-a deschis o paranteză pe care o numim Permisiunea Răului. Această paranteză este o excepție, regula fiind stăpânirea universală a lui Dumnezeu.  Omul a fost creeat în chipul lui Dumnezeu, cu voință liberă, cu capacitatea de a alege. Omul nu a fost creat ca un robot, care să fie programat să asculte, ci cu puterea de a alege între bine și rău. Tatăl ceresc dorește ascultarea, dar nu impunând-o, ci manifestată voluntar,din inimă de către om. Dumnezeu a permis intrarea răului în lume, ca omul să se convingă singur că El îi dorește doar binele și fericirea ființei umane și că peregrinarea departe de El nu aduce decât păcat, nenorocire și moarte. Acea paranteză a Permisiunii Răului se va închide în curând, ea nefiind programată să fie veșnică ci doar pentru un timp. Ceea ce va rămâne veșnic vor fi învățăturile acestei lecții, date nouă, ca de un tată către fii săi. Biblia ne învață că la sfârșit toți îi vor da dreptate lui Dumnezeu, ca această Permisiune a Răului a fost metoda cea mai înțeleaptă, cu tot ceea ce a însemnat ea de 6000 de ani încoace, finalul fiind unul fericit.

            Aflându-ne încă în această paranteză ne dăm seama de necesitatea acelui echilibru care a existat la început între Adam și Creator, echilibru care credem că există în tot Universul.

            În Matei 6 și Luca 11, Domnul ne învață să ne rugăm. Vedem că după cinstirea numelui Tatălui, ucenicii sunt învățați să se roage ca să vină din nou Împărăția. Ordinea ne arată importanța a ceea ce trebuie să cerem. Imediat după cinstirea numelui lui Dumnezeu, cel mai important lucru pentru noi cei căzuți din rasa lui Adam este să ne dorim Impărăția care ne readuce la armonia din Eden.

 În Matei 3:2 ne este arătat Ioan Botezătorul, care cu 6 luni înainte de botezul Domnului la Iordan își începea activitatea cu cuvintele: "Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor este aproape."Interesant, cum de nu și-a început el propovăduirea cu alt subiect, ci cu Împărăția? Pentru că acesta a fost și este cel mai important subiect. Cum Dumnezeu vede necesitatea imperioasă a restabilirii Împărăției lui pe Pământ, credincioșii, servii săi vorbesc exact despre aceleasi lucruri.În Matei 4:17 ne este arătat începutul misiunii Domnului Isus, el începând cu aceleași cuvinte:"Pocaiti-va, caci Imparatia cerurilor estea proape."Amândoi spun ”pocăiți-vă” pentru că starea inimii celor mai multora dintre evrei nu era pregătită pentru Împărăție și era necesară o întoarcere cu spatele la păcat și cu fața către Dumnezeu. În Marcu 1:14,15, după închiderea lui Ioan, ne este arătat că ”Isus a venit in Galileea si propovaduia Evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: "S-a implinit vremea, si Imparatia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti in Evanghelie."Care era Evanghelia – VesteaBună? Că Dumnezeu avea să instaureze din nou Împărăția sa pe Pământ. Luca 4:43”Dar El le-a zis: "Trebuie sa vestesc Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu si in alte cetati; fiindca pentru aceasta am fost trimis."Misiunea Domnului a fost să vestească Vestea cea Bună a Împărăției lui Dumnezeu în toate cetățile lui Israel și asta a și făcut. Proeminența (Importanța) acestui subiect reiese din viața lui, din vorbirile lui, din pildele spuse, care aproape toate sunt despre Împărăție.

            Mergând un pic în urmă, în Geneza 12, 15 ,22, unde se vorbește despre promisiunea făcută lui Avram, că îi va binecuvânta sămânța ca stelele cerului și ca nisipul mării, reiese că Împărăția promise și așteptată va avea două faze: una cerească și una pământească. Faza cerească tine de acea clasă chemată să fie comoștenitoare cu Isus la glorie, onoare și nemurire, Biserica, care va constitui legislativul Împărăției, clasa conducătoare. Faza pământească implică revenirea, după ridicarea blestemului, la starea de Eden, un paradis în care vor putea locui toți cei doritori din rasa lui Adam, care vor fi treziți din moarte și li se va da ocazia de viață.

            Întorcându-ne în Matei 10:7 Domnul îi trimite pe apostoli și le spune: ”Si pe drum, propovaduiti si ziceti: "Imparatia cerurilor este aproape!" Ceeace a spus Ioan și ceea ce a spus și El, spune și ucenicilor, despre importanța propovăduirii Împărăției lui Dumnezeu. Curios lucru este că azi în creștinătate acestui subiect nu I se acordă aproape nicio importanță, nu se vorbește de el aproape deloc, decât tangential și numai de partea spirituala. Evreii nu au putut vedea decât binecuvântări pământești, cei mai mulți creștini nu le văd decât pe cele cerești, deși ambele există. Ambele există, ambele sunt adevărate. Binecuvântările pământești urmează doar după completarea clasei cerești, aceasta fiind canalul prin care Dumnezeu le va revărsa. Unii dintre Psalmii care vorbesc despre Împărăție este Psalmul 72:

”1. (Un psalm al lui Solomon.) Dumnezeule, da judecatile Tale imparatului si da dreptatea Ta fiului imparatului!

2. Si el va judeca pe poporul Tau cu dreptate, si pe nenorocitii Tai cu nepartinire.

3. Muntii vor aduce pace poporului, si dealurile de asemenea, caurmare a dreptatii Tale.

4. El va face dreptate nenorocitilor poporului, va scapa pe copiii saracului si va zdrobi pe asupritor.

5. Asa ca se vor teme de Tine, cat va fi soarele si cat se va arata luna, din neam in neam;

6. va fi ca o ploaie care cade pe un pamant cosit, ca o ploaie repede care uda campia.

7. In zilele lui va inflori cel neprihanit si va fi belsug de pace pana nu va mai fi luna.

8. El va stapani de la o mare la alta, si de la Rau pana la marginile pamantului.

9. Locuitorii pustiului isi vor pleca genunchiul inaintea lui, si vrajmasii vor linge tarana.

10. Imparatii Tarsisului si ai ostroavelor vor plati biruri, imparatii Sebei si Sabei vor aduce daruri.

11. Da, toti imparatii se vor inchina inaintea lui, toate neamurile ii vor sluji.

12. Caci el va izbavi pe saracul care striga si pe nenorocitul care n-are ajutor.

13. Va avea mila de cel nenorocit si de cel lipsit si va scapa viata saracilor;

14. Ii va izbavi de apasare si de sila, si sangele lor va fi scump inaintea lui.

15. Ei vor trai si-I vor da aur din Seba; se vor ruga neincetat pentru el si-l vor binecuvanta in fiecare zi.

16. Va fi belsug de grane in tara, pana in varful muntilor, si spicele lor se vor clatina ca si copacii din Liban; oamenii vor inflori in cetati ca iarba pamantului.

17. Numele lui va dainui pe vecie: cat soarele ii va tine numele. Cu el se vor binecuvanta unii pe altii, si toate neamurile il vor numi fericit.

18. Binecuvantat sa fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni!

19. Binecuvantat sa fie in veci slavitul Lui Nume! Tot pamantul sa se umple de slava Lui! Amin! Amin!”

Toți din rasa lui Adam vor binecuvânta numele Lui în veci de veci, recunoscători că au fost răscumpărați.

Isus le-a vorbit evreilor la prima sa venire despre pregătirile lui Dumnezeu, ştia că trebuie depus preţul de răscumpărare, ştia că niciuna dintre promisiunile făcute prin profeţi până la aceea dată nu fusese îndeplinită. Prin aceşti profeţi ai Vechiului Testament au fost făcute foarte multe promisiuni şi date foarte multe ilustraţii şi Domnul a făcut referire la ele, doar că israeliţii aveau o aşteptare greşită, sperând la ridicarea lui Israel şi instaurarea Împărăţiei în acele zile. Ei de asemenea nu au putut să-l recunoască pe Isus ca Mesia, aşteptând un Mesia care avea o armată puternică, slavă mare, care-I va elibera de sub jugul roman. Această aşteptare a fost greşită, ei neluând seama la profeţii, unde Mesia era prezentat într-un alt mod. Domnul însuşi le explică celor doi ucenici după înviere, pe drumul spre Emaus cum Mesia trebuia sa sufere şi sa moară pentru a ajunge la slava sa.

În Luca 12:31,32 este scris: “Cautati mai întai Împaratia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu te teme, turma mica; pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia.” Aici ni se arata din nou câteva lucruri importante, prioritatea în viaţa noastră ca şi creştini a Împărăţiei, importanţa acestei priorităţi pentru a putea fi parte din acea Împărăţie. Acesta ar trebui să fie lucrul principal din viaţa noastră. Dorinţa de a ajunge în acea Împărăţie spirituală ar trebui să fie prioritatea noastră din fiecare zi şi ceas şi să ne luptăm ca să venim în aşa acord cu condiţiile lui Dumnezeu încât să merităm acel loc. 

Un alt lucru important este că promisiunea împărăţiei este pentru o Turmă Mică. Încercarea de a converti cat mai multă populaţie, naţiuni chiar la o anumită religie creştină, apartenenţa la acea religie nu este o garanţie că vei face parte din Împărăţia spiritual a lui Dumnezeu. Condiţiile de îndeplinit sunt speciale şi numărul este limitat. Din păcate multe din religiile aşa-zis creştine de azi “vând bilete” către Împărăţia spirituală asigurându-I pe credincioşii că numai să frecventeze biserica şi totul e rezolvat. Acest creştinism de duminică nu este compatibil cu viaţa de negare de sine şi modelul pe care Isus ni l-a pus în faţă şi care asigură accesul în Canaanul spiritual dorit.

 Multe din ilustraţiile despre împărăţie, faza pământească sunt oferite de proorocul Isaia. Astfel în Isaia 2:2-4 se spune : “Se va intampla in scurgerea vremurilor ca muntele Casei Domnului va fi intemeiat ca cel mai inalt munte; se va inalta deasupra dealurilor, si toate neamurile se vor ingramadi spre el. Popoarele se vor duce cu gramada la el si vor zice: "Veniti sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui, si sa umblam pe cararile Lui." Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim, cuvantul Domnului.

 El va fi Judecatorul neamurilor, El va hotari intre un mare numar de popoare; asa incat din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia impotriva altuia si nu vor mai invata razboiul. “

Isaia 9:6,7: “Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umarul Lui; Il vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Parintele vesniciilor, Domn al pacii."El va face ca domnia Lui sa creasca, si o pace fara sfarsit va da scaunului de domnie al lui David si imparatiei lui, o va intari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum si-n veci de veci; iata ce va face ravna Domnului ostirilor.”

Isaia 11:1-10: “Apoi o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai, si un Vlastar va da din radacinile lui. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de intelepciune si de pricepere, duh de sfat si de tarie, duh de cunostinta si de frica de Domnul.

 Placerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca dupa infatisare, nici nu va hotari dupa cele auzite, ci va judeca pe cei saraci cu dreptate si va hotari cu nepartinire asupra nenorocitilor tarii; va lovi pamantul cu toiagul cuvantului Lui, si cu suflarea buzelor Lui va omori pe cel rau.

 Neprihanirea va fi braul coapselor Sale, si credinciosia, braul mijlocului Sau. "Atunci lupul va locui impreuna cu mielul, si pardosul se va culca impreuna cu iedul; vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna, si le va mana un copilas; vaca si ursoaica vor paste la un loc, si puii lor se vor culca impreuna. Leul va manca paie ca boul, pruncul de ţaţă se va juca la gura bortei naparcii, si copilul intarcat va baga mana in vizuina basilicului.

Nu se va face niciun rau si nicio paguba pe tot muntele Meu cel sfant; caci pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera. In ziua aceea, Vlastarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor intoarce la El, si slava va fi locuinta Lui."”

Isaia 35: “ Pustiul si tara fara apa se vor bucura; pustietatea se va inveseli si va inflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori si va sari de bucurie, cu cantece de veselie si strigate de biruinta, caci i se va da slava Libanului, stralucirea Carmelului si a Saronului. Vor vedea slava Domnului, maretia Dumnezeului nostru. Intariti mainile slabanogite si intariti genunchii care se clatina.

 Spuneti celor slabi de inima: "Fiti tari, si nu va temeti! Iata Dumnezeul vostru, razbunarea va veni, rasplatirea lui Dumnezeu; El insusi va veni si va va mantui."

 Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci schiopul va sari ca un cerb, si limba mutului va canta de bucurie; caci in pustiu vor tasni ape, si in pustietate, paraie; marea de nisip se va preface in iaz, si pamantul uscat, in izvoare de apa. In vizuina care slujea de culcus sacalilor vor creste trestii si papura.

Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfanta: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinti; cei ce vor merge pe ea, chiar si cei fara minte, nu vor putea sa se rataceasca.

 Pe calea aceasta nu va fi niciun leu, si nicio fiara salbatica nu va apuca pe ea, nici nu va fi intalnita pe ea, ci cei rascumparati vor umbla pe ea.

 Cei izbaviti de Domnul se vor intoarce si vor merge spre Sion cu cantece de biruinta. O bucurie vesnica le va incununa capul, veselia si bucuria ii vor apuca, iar durerea si gemetele vor fugi!”

            Isaia 65:17-25: “Caci iata, Eu fac ceruri noi si un pamant nou; asa ca nimeni nu-si va mai aduce aminte de lucrurile trecute si nimanui nu-i vor mai veni in minte. Ci va veti bucura si va veti inveseli pe vecie pentru cele ce voi face. Caci voi preface Ierusalimul in veselie, si pe poporul lui, in bucurie.

Eu insumi Ma voi inveseli asupra Ierusalimului si Ma voi bucura de poporul Meu; nu se va mai auzi in el de acum nici glasul plansetelor, nici glasul tipetelor.

 Nu vor mai fi in el nici copii cu zile putine, nici batrani care sa nu-si implineasca zilele. Caci cine va muri la varsta de o suta de ani va fi inca tanar, si cel ce va muri in varsta de o suta de ani va fi blestemat ca pacatos.

 Vor zidi case si le vor locui; vor sadii vii si le vor manca rodul.

 Nu vor zidi case, ca altul sa locuiasca in ele; nu vor sadi vii, pentru ca altul sa le manance rodul; caci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, si alesii Mei se vor bucura de lucrul mainilor lor.

 Nu vor munci degeaba si nu vor avea copii ca sa-i vada pierind, caci vor alcatui o samanta binecuvantata de Domnul, si copiii lor vor fi impreuna cu ei.

 Inainte ca sa Ma cheme, le voi raspunde; inainte ca sa ispraveasca vorba, ii voi asculta!

 Lupul si mielul vor paste impreuna, leul va manca paie ca boul, si sarpele se va hrani cu tarana. Niciun rau, nicio vatamare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfant, zice Domnul."

Mica 4:1-4 spune asemănător: “ In vremurile de pe urma, muntele Casei Domnului va fi intemeiat tare ca cel mai inalt munte, se va inalta deasupra dealurilor, si popoarele vor veni gramada la el.

 Neamurile se vor duce cu gramada la el si vor zice: "Veniti, haidem sa ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui si sa umblam pe cararile Lui!" Caci din Sion va iesi Legea, si din Ierusalim, cuvantul Domnului. El va judeca intre multe popoare, va hotari intre neamuri puternice, departate. Din sabiile lor isi vor fauri fiare de plug, si din sulitele lor cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia impotriva altuia si nu vor mai invata sa faca razboi; ci fiecare va locui sub vita lui si sub smochinul lui, si nimeni nu-l va mai tulbura. Caci gura Domnului ostirilor a vorbit.”

În Filipeni 2:9-11 este scris: “De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, in Numele lui Isus, sa se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant, si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul.” Vine vremea când aşa va fi, orice genunche se va închina în numele lui Cristos şi nu în numele Mariei sau altor sfinţi. Cristos şi-a dat viaţa pentru noi şi Lui îi datorăm închinare.

Minunate sunt aceste promisiuni pământeşti despre Împărăţie, în care tot Pământul va fi ca o grădină a Edenului. Citindu-le ne amintim de Apocalips 21:3-5: “Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: "Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."

Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: "Iata, Eu fac toate lucrurile noi." Si a adaugat: "Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate."”

            SUNTEM UIMIŢI DE BUNĂTATEA ŞI IUBIREA LUI DUMNEZEU, CĂ EL NU DISTRUGE PĂMÂNTUL ŞI NU ARDE OAMENII ÎNTR-UN FOC VEŞNIC, CI ÎN URMA JERTFEI FIULUI SĂU EL OFERĂ ŞANSA ÎMPĂCĂRII. O CLASĂ DE OAMENI CREDINCIOŞI CARE LASĂ TOATE ŞI-L URMEAZĂ PE RĂSCUMPĂRĂTOR VOR AVEA PARTE DE MOŞTENIREA CEREASCĂ, O ALTĂ CLASĂ PĂMÂNTESCĂ VA AVEA OCAZIA SĂ TRĂIASCĂ VEŞNIC, ÎN CONDIŢII PERFECTE, PE UN PĂMÂNT PERFECT.

A lui Dumnezeu, Tatăl Nostru să fie toată slava, cinstea şi închinarea! Amin!