Când sunt slab, atunci sunt tare

Când sunt slab, atunci sunt tare

            Binecuvântat fie Tatăl nostru cel ceresc pentru minunatele pregătiri și prevederi pe care le-a făcut pentru noi în Isus Hristos. Cât de favorizați suntem că El ne-a scos din mocirla păcatului și morții și asemenea marelui preot Iosua, care era în haine murdare, neținând seama de acuzele celui rău, ne-a spălat și ne-a dat o haină curată, fără pată.

          Noi ”purtăm această comoară în vase de lut”. Aceste inimi bune, aceste voințe consacrate nu au încă corpuri spirituale perfecte. Ele pot acționa și vorbi doar prin carnea slabă, imperfectă, care este consacrată spre moarte. Folosind limba imperfectă și corpul imperfect adesea adevăratele sentimente ale noii creațiuni sunt reprezentate greșit. Limbile noastre bălbâitoare nu reușesc să exprime adevăratele noastre sentimente și suntem înțeleși greșit. Bietele noastre minți, pe care noua creație se străduiește să le exerseze în favoarea dreptății și iubirii, adesea se contorsionează jalnic. Dreptatea pe care am face-o, adesea o înțelegem greșit și n-o facem; iar iubirea pe care o dorim s-o manifestăm este de asemenea contorsionată și înțeleasă greșit de alții și pentru noi este nesatisfăcătoare. Devreme în experiența noastră creștină, poate că nu am reușit să ne vedem greșelile și în mod frecvent am făcut rău unde am presupus că am făcut bine. Mai târziu, pe măsură ce am putut să ne vedem faptele imperfecte, cuvintele imperfecte, gândurile și raționamentele imperfecte și am constatat ce puțin am realizat de fapt din multul pe care am dorit să-l facem, am fost în pericol să ne descurajăm cu totul. Am avut nevoie tocmai de încurajările pe care ni le oferă Cuvântul Domnului – asigurarea că Dumnezeu se uită la inimă și nu la apariția exterioară și că acei curați la inimă vor fi binecuvântați și vor vedea pe Dumnezeu, în ciuda slăbiciunilor cărnii, împotriva cărora luptă curajoși.

          Împovărați și obosiți de lupta cu păcatul, poate de multe ori am gândit ca și Apostolul Pavel: ”Știu în adevăr că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac....O nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:18,24). Atunci ne amintim cuvintele binecuvântate ale Domnului nostru: ” Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovarați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt bland și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoara." (Matei 11:28-30) Într-adevăr, doar la El putem găsi odihnă, El ne ușurează sarcina când suntem gata să cădem, el ne susține, este cu noi în jug. Cât de binecuvântați suntem! Adică noi, fărâme din pulberea pământului, fără vreun merit, suntem luați prin Fiul sub aripile protectoare ale Tatălui ceresc.

          Studiind Cuvântul Său aflăm că ”toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani 8:23) și că noi ne-am născut în păcat și nelegiuire (Psalmul 51:5). Este foarte important să ne amintim aceste versete atunci când uneori copleșiți de păcate și slăbiciuni am fi tentați să ne descurajăm. Cu cât progresăm mai mult pe Calea Îngustă cu atât devenim mai conștienți de insuficiența noastră și mai sensibili față de păcat. Văzându-le mai bine decât înainte am putea fi ispitiți să credem că suntem mai răi, că ne îndreptăm într-o direcție spiritual greșită, când de fapt tocmai această percepție mai bună indică că facem progrese din ce în ce mai mari. În acest sens Eclesiastul ne spune că ” pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.” (Eclesiastul 8:20). Diavolul va încerca să ne descurajeze, să ne copleșească, să ne determine să ne simțim nevrednici de dragostea lui Dumnezeu și astfel să ne retragem din relația cu El. Atunci când am greșit, prima noastră acțiune trebuie să fie aceea de a merge în fața Domnului și a cere iertare. Noi nu trebuie să fugim de El, ca Adam, noi trebuie să-l căutăm. Tatăl așteapă cu răbdare ca noi să căutăm dragostea și mila Sa statornică fiind că” Dumnezeul cel Veșnic este un loc de adăpost, și sub brațele Lui cele veșnice este un loc de scăpare.”( Deuteronom 33:27). Dacă ne recunoaștem păcatul și căutăm iertarea Lui, El promite să ne ierte și să ne curețe de orice nelegiuire (1 Ioan 1:9). Aceasta este una dintre promisiunile nespus de mari și scumpe făcute nouă, care urmată ne califică pentru a deveni părtași firii dumnezeiești. Versetul amintit sugerează existența unui proces de iertare în care Dumnezeu își face întotdeauna partea atâta timp cât noi ne-o facem pe a noastră. Responsabilitatea noastră este de a ne apropia ” cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătam îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.” (Evrei 4:16). Tatăl ne-a dat acest mesaj special de încurajare știind că noi, poporul Său, ne vom rușina uneori de repetatele noastre eșecuri și ne asigură că ” așa cum se îndură un tată de copiii lui, așa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. Căci El știe din ce suntem făcuți; Își aduce aminte că suntem țărână.” (Psalmul 103:13,14).

Dacă venim la Tatăl prin Isus noi putem fi siguri ca păcatele noastre sunt iertate, că noi suntem curățiți. Apostolul Ioan în întâia sa epistolă, cap. 2:1 ne spune:” Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Avocat, pe Isus Hristos, Cel Neprihănit.” Așadar este privilegiul nostru să căutăm harul promis spre ajutor în orice timp de nevoie și trebuie să ne asigurăm de toate eforturile noastre spre neprihănire pentru a fi acceptabili pentru Dumnezeu, atunci când suntem prezentați prin dreptatea lui Hristos, atribuită nouă prin credință.

”Puterea (Mea) în slăbiciune se desăvârșește”

          „El mi-a zis: "Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este facută desăvârșită." Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos sa rămana în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimari, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorari, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare.” 1 Cor. 12:9,10

          Un serv credincios a lui Dumnezeu a scris odată că acest pasaj este secretul vieții fiecărui succes creștin. Cu toții știm experiențele apostolului Pavel, cum el a fost un exemplu de fermitate, rezistență, zel neobosit și devotament. În urma arătării strălucitoare a Domnului nostru, Pavel nu și-a recăpătat decât parțial vederea. Această deficiență de vedere se pare că este ceea ce el numește un ”țepuș în carne”. Un ”țepuș în carne” este o măsură de corecție, de disciplinare. El nu este suferință pentru Cristos, este un mesager al Satanei rezultat din ereditate, sau o suferință ulterioară permisă de Tatăl pentru binele nostru, dar venită de la Satan. Mai simplu spus, un țepuș în carne este o slăbiciune sau deficiență a noastră care ne poate fi luată sau ne poate fi lăsată. Pavel declară că acest țepuș i-a fost lăsat ca să nu se umfle de mândrie din cauza descoperirilor care i-au fost făcute. Tot așa și noi avem nevoie uneori de astfel de țepuși ca să realizăm nimitnicia noastră, lipsa noastră de merite în comparație cu belșugul harului revărsat peste noi. Acești țepuși ne pălmuiesc, adică ne necăjesc, ne încearcă răbdarea și umilința. Satan se opune astfel poporului lui Dumnezeu ispitind, enervând și lovind neîncetat pentru a provoca mari dificultăți. Sursa noastră de putere atunci când luptăm contra curentului acestei lumi trebuie să fie promisiuni precum cea din Isaia 43:2 :” Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; și râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, și flacăra nu te va aprinde.” 

          Noi putem sta în picioare, fiind ispitiți pe orice linie și în orice grad, prin harul lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne rugăm pentru îndepărtarea unor deficiențe sau boli fizice, aceasta ține de Restabilire, ori prin jurământul nostru de consacrare am renunțat la aceste drepturi. Trebuie să cerem binecuvântări spirituale și nu binecuvântări pământești, de aceea lui Pavel, deși a cerut de trei ori în rugăciune, nu i s-a îndepărtat țepușul. Harul – favoarea divină – este de ajuns pentru a putea lupta cu deficiențele și slăbiciunile noastre. Dumnezeu ne dă tot ce este mai bun pentru noua creatură. Neluarea țepușurilor noastre ne provoacă la umilință și disponibilitate în serviciu, harul este mult mai benefic pentru toate aspectele vieții noastre, decât ușurarea într-o anumită direcție, fie ea fizică sau psihică.

Tatăl ne promite ajutorul și asistența necesară pentru depășirea neajunsurilor noastre spunându-ne "Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi." (Evrei 13:5). Când ne dăm seama de slăbiciunile noastre, că nu putem lupta cu ele pe cont propriu, mergând la tronul harului putem fi întăriți cu puterea tăriei Lui (Efeseni 6:10). Noi devenim mai puternici bazându-ne pe Domnul pentru ajutor, îndrumare și curaj. Astfel se desăvârșește puterea Lui în slăbiciune. Înțelegând acest lucru, Pavel s-a bucurat în slăbiciunile și strâmtorările lui. Tot așa și noi să ne bucurăm de favoarea în care suntem, de progresul în roadele Spiritului și să uităm ”țepușele” noastre de o clipă, care lucrează pentru noi o greutate veșnică de slavă. (2 Cor. 4:17). Dacă am știi tot ce ne așteaptă mai dinainte, poate gândul ne-ar copleși. Tatăl însă se îngrijește să ne conducă pas cu pas, să ne susțină și nu ne dă mai mult decât putem suporta și decât este benefic pentru noi. (1 Cor. 10:13 – ” Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreuna cu ispita, a pregatit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda.”).  Practic, la fel cum un copil învață să meargă, tot așa și noi suntem învățați să stăm pe picioarele noastre și să mergem spiritual.

 Pavel a înțeles faptul că atunci când este slab, atunci este puternic. La fel și noi, atunci când recunoaștem și mărturisim slăbiciunile și neajunsurile noastre, atunci suntem tari în Domnul, căci știm că fără El nu putem face nimic. Percepția clară a slăbiciunilor noastre survine numai când suntem pe deplin loiali, atunci ne bazăm pe ajutorul, harul, îndrumarea și puterea Lui. A nu cere ajutor este o foarte mare greșeală și acest lucru ne lasă vulnerabili în față adversarului, suntem tari doar când ne bazăm pe sprijinul ceresc. Slăbiciunile și lipsurile noastre dimpotrivă, ar trebui să ne impulsioneze să mergem la Domnul, să ne străduim continuu împotriva lor, să depunem eforturi spre perfecțiune, chiar dacă aici, de această parte de văl nu o putem atinge. Propriile noastre deficiențe ne servesc ca un memento (aduceri aminte) a nevoii noastre de Mântuitor, ca o motivație pentru mai mult timp, zel și energie în slujba Adevărului.

” Domnul întarește pașii omului, când Îi place calea lui; daca se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalmul 37:24) Niciunul dintre noi, care azi ne aflăm în alergare pentru premiul chemării cerești nu suntem imuni la poticneli și greșeli, dar dacă inima noastră este sinceră și loială vom fi susținuți și întăriți. O parte importantă a vieții de consacrare este că atunci când, datorită slăbiciunilor noastre am căzut într-o greșeală, să ne ridicăm din nou, să nu renunțăm niciodată în a alerga conform chemării noastre:” Căci cel neprihănit de șapte ori cade, și se ridică, dar cei răi se prăbușesc în nenorocire.”(Proverbe 24:16). Trebuie să învățăm din slăbiciunile noastre, înțelegerea lor ne va pregăti mai bine pentru experiențele viitoare, astfel noi căutăm treptat pe Dumnezeu și dreptatea lui.

          Un alt apostol prin care Tatăl ne-a lăsat învățăminte despre slăbiciunile noastre a fost Petru. Ne aducem aminte cum el în diferite situații a fost foarte încrezător în sine, pentru ca ulterior să dea greș. Un astfel de episod a fost atunci când aflat în corabie  împreună cu ceilalți ucenici, pe timp de furtună, Petru îi cere la Domnul să meargă la El pe ape. După câțiva pași, fiind cuprins de frică, apostolul începe să se scufunde, fiind mustrat pentru puțina lui credință (Matei 14: 22-31). Și noi astăzi, trăind la îngânarea zilei cu noaptea, văzând slăbiciunile noastre și încercările din jur, putem fi tentați să ne lăsăm copleșiți și să începem să ne afundăm în necredință și deznădejde. Lecția dată nouă prin Petru ne îmbie să alungăm frica, să o cucerim prin credință, frica fiind dăunătoare pentru dezvoltarea noastră.

               În grădina Ghețimani Petru, foarte sigur pe el și puterea lui, îl asigura pe Isus că nu se va lepăda de El chiar dacă va trebui să moară (Matei 26: 33,35). Puțin mai târziu, în curtea marelui preot, la acuzele unei slujnice, Petru se leapădă prin blestem de Învățător. Ce trebuie să fi fost în inima lui Petru când a auzut cocoșul, câtă durere! Cu inima zdrobită el a ieșit afară și a plâns, a realizat ce făcuse, cât de slab era și poate că i s-a părut totul ireparabil (Matei 26: 69-75) . Satana îl ceruse să îl cearnă, dar Domnul s-a rugat pentru el. De câte ori și noi poate ne-am bazat prea mult pe puterile noastre și nu am făcut decât să eșuăm lamentabil.

          Cunoscând inima lui Petru, care rămăsese loială în ciuda slăbiciunilor manifestate, știind că el se confruntă cu un copleșitor sentiment de vinovăție, Domnul îl tratează cu mare înțelepciune și îngrijire restaurându-i credința și curajul. Întrebat de Isus dacă îl iubește, apostolul nu a mai arătat aceeași siguranță de sine, primise lecția umilinței așa cum trebuia. De aceea îi este dată Biserica în grijă și ca favoare divină I se spune că va muri crucificat (Ioan 21:14-18). Experiența lui Petru ia dat o nouă putere și înțelepciune, de aceea mai târziu cu o mare maturitate spiritual a putut să ne lase următoarea învățătură: ” Smeriți-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să va înalte. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi. Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veșnică, după ce veți suferi puțina vreme, vă va desavarși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți.” (2 Petru 5:6-10)

         Indiferent unde ne aflăm pe Calea Îngustă păcatul este încă prezent cu noi. Zilnic ne simțim micimea și slăbiciunile și știm de multe ori încă de la primele raze ale zorilor că niciodată nu am putea sfârși ziua fără Domnul. Avem nevoie de Mântuitorul, să mijlocească pentru greșelile noastre, să ne dea putere să trecem de acele slăbiciuni care ne-ar putea poticni. Acum când ceasul ispitei e în desfășurare, când un și mai particular ceas de încercare le stă în față ultimilor membrii ai Bisericii credem oare că l-am putea trece fără El? Mângăierile binecuvântate ale Psalmului 91 sunt pentru cei credincioși, care își recunosc slăbiciunile și care știu căci numai sub aripile Sale protectoare pot rămâne în picioare când o mie cad alături și zeci de mii în dreapta lor. Când sunt slab, atunci sunt tare! Cât har arătat pentru noi, cu câtă reverență suntem datori! Să ne recunoaștem insuficiență, să realizăm că de El depinde fiecare clipă, fiecare bătaie de inimă, să ne păstrăm inimile curate și loiale și poate vom auzi și noi ”Iată că îndepărtez de la tine nelegiuirea  și te îmbrac cu haine de sărbătoare!” (Zaharia 3:4) Amin! 

Pământul rămâne veșnic în picioare

Pământul rămâne veșnic în picioare

                                   Dumnezeul nostru este un Dumnezeu înțelept și rațional. Totuși în seama Lui se pun tot felul de lucruri groaznice, cel rău având grijă să îl ponegrească și să îl zugrăvească în mințile oamenilor ca un Dumnezeu răzbunător și crud. Printre multele lucruri rele care se pun nedrept pe seama Lui este arderea Pământului. Adică, după ce l-a creeat și l-a populat cu plante și viețuitoare la sfârșit îl distruge asistând nepăsător la pieirea lui. Cât de viclean este Satan! Chiar noi, simple ființe umane, nu am face așa ceva. Un om nu zidește o casă, nu o mobilează și utilează ca apoi să-i dea foc, uitându-se cum arde. Cel puțin nici un om întreg la minte nu putem accepta că ar face asta! Dar atunci putem crede despre Creator, care este Înțelepciune în cel mai înalt grad că ar face-o? Cu siguranță NU! Biblia vorbește în limbaj simbolic despre ardere cu sensul de distrugerea sistemului social, politic, financiar într-o mare strântorare, ca mai apoi să fie instaurată Împărăția Lui Cristos, acel cer și pământ nou în care va locui dreptatea. Armonizarea tuturor dovezilor biblice duc la această concluzie, că Tatăl nu dorește distrugerea Pământului ci locuirea lui. Dacă altul era planul, celor blânzi nu  li se promite moștenirea Pământului (Matei 5:5).

Iată doar câteva dovezi că Pământul nu va fi distrus:

 “Cuvântul Tău, Doamne, dăinuie în veci, în ceruri. Credincioşia Ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul, şi el rămane tare.” (Psalmii 119: 89,90)

“Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.” (Psalmii 115:16)

“Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a facut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: "Eu sunt Domnul, şi nu este altul!” “ (Isaia 45:18)“

Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui, şi niciodata nu se va clătina. “(Psalmul 104: 5)

“Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare. “(Eclesiastul 1: 4)

Două Speranţe

Două Speranţe

“Sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn." Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blandeţe şi teamă” (1 Petru 3:15)

Speranța lumii

“Domnul S-a aratat lui Avram si i-a zis: "Toata tara aceasta o voi da semintei tale." Si Avram a zidit acolo un altar Domnului care i Se aratase.” (Geneza 12: 7)

“Asa vorbeşte Domnul: "Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci truda iţi va fi răsplătită, zice Domnul; ei se vor întoarce iarăşi din ţara vrăjmaşului. Este nadejde pentru urmaşii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ţinutul lor!” (Ieremia 31:16,17)

“Să învie, dar, morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! - Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţarână! Căci roua Ta este o roua dătătoare de viaţa, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.” (Isaia 26:19)

“Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: "După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbusirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înalta din nou: pentru ca rămăşita de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu” (Fapte 15: 15-17)

“Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor iesi afară din ele. Cei ce au facut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.” (Ioan 5: 28,29)

“Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi, după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;” (1 Corinteni 15: 21,22)

“De aceea, proroceşte şi spune-le: "Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şi vă voi aduce iaraşi în ţara lui Israel.” (Ezechiel 37:12)

“Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; iţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.”(Geneza 12: 2,3)

“Vor zidi case şi le vor locui; vor sădii vii şi le vor mânca rodul. Nu vor zidi case, ca altul să locuiască în ele; nu vor sădi vii, pentru ca altul să le mănânce rodul; căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor, şi aleşii Mei se vor bucura de lucrul mâinilor lor.”(Isaia 65: 21,22)

“Voi aduce înapoi pe prinşii de război ai poporului Meu, Israel; ei vor zidi iarăşi cetăţile pustiite şi le vor locui, vor sădi vii şi le vor bea vinul, vor face grădini şi le vor mânca roadele. Îi voi sădi în ţara lor, şi nu vor mai fi smulşi din ţara pe care le-am dat-o, zice Domnul Dumnezeul tau!"(Amos 9: 14,15)

“El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor işi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor cosoare; niciun neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nu vor mai învata sa facă război; ci fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui, şi nimeni nu-l va mai tulbura. Caci gura Domnului oştirilor a vorbit.”  (Mica 4: 3,4)

Speranţa Bisericii

“Noi muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credinciosi.” (1 Timotei 4:10)

“ Cât despre Moise, el a fost "credincios în toată casa lui Dumnezeu" ca slugă, ca să mărturisească despre lucrurile care aveau să fie vestite mai tarziu. Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm.” (Evrei 3: 5,6)

“El este jertfa de ispaşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi. “(1 Ioan 2: 2)

“ Deci fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Ii datorăm faptul că, prin credintă, am intrat în această stare de har în care suntem; şi ne bucuram în nădejdea slavei lui Dumnezeu.” (Romani 5: 1,2)

“Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a Domnului Isus Hristos, nădejdea noastră “(1 Timotei 1: 1)

“Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi. (1 Petru 1: 3,4)

“De aceea, încingetâţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.” (1 Petru 1:13)

“pentru speranţa  care vă asteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei” (Coloseni 1: 5)

“şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemarii Lui, care este bogătia slavei moştenirii Lui în sfinţi” (Efeseni 1:18)

“Vreau să zic: taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogaţia slavei tainei acesteia între Neamuri, şi anume: Hristos în voi, nădejdea slavei.”(Coloseni 1: 26,27)

“Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.” (Romani 8: 16,17)

“Adevărat este cuvântul acesta: dacă am murit împreună cu El, vom şi trăi împreună cu El. Dacă răbdăm, vom şi împaraţi împreună cu El. Dacă ne lepădăm de El, şi El Se va lepăda de noi.” (2 Timotei 2: 11,12)

“Celui ce va birui, îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatal Meu pe scaunul lui de domnie.” (Apocalipsa 03:21)

“ Apoi m-am uitat si iata ca Mielul statea pe muntele Sionului; si impreuna cu El stateau o suta patruzeci si patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Sau si Numele Tatalui Sau.  Ei nu s-au intinat cu femei, caci sunt verguri si urmeaza pe Miel oriunde merge El. Au fost rascumparati dintre oameni, ca cel dintai rod pentru Dumnezeu si pentru Miel.” (Apocalips 14: 1,4)

ÎNVIEREA

ÎNVIEREA

                   Învierea este un subiect din ce în ce mai rar pomenit de cei care se pretind a fi păstorii turmelor. De ce? Pentru că ea intră în conflict în primul rând cu unele dintre doctrinele aşa-zisei creştinătăţi. Exemplu: intră în conflict cu doctrina sufletului nemuritor. Biblia ne învaţă că omul este un suflet şi nu că omul are suflet, că sufletul moare. Dacă am lua de bună doctrina sufletului nemuritor aceasta ar anula învierea, adică ceva ce nu moare nu are nevoie de înviere, ori Sfintele Scripturi ne învaţă că există o înviere a morţilor, fapt datorat Răscumpărării depuse de Isus prin jertfa sa pe Golgota. El a murit pentru noi, ca să putem învia, să avem o a doua şansă de a trăi veşnic în armonie cu Dumnezeul nostru dacă vom fi credincioşi şi ascultători. Doctrina sufletului nemuritor anulează pe lângă Înviere şi Răscumpărarea. Esenţa creştinismului este credinţa în aceste două, în condiţiile în care susţinem altceva nu ştiu dacă ne mai putem numi creştini.

Un alt impediment ar fi lipsa credinţei multora în înviere. Domnul Isus a prevăzut această lipsă de credinţă când în Ioan 5:28 a spus: “Nu va mirati de lucrul acesta;“ Apostolul Pavel luptă şi el cu această lipsă de credinţă scriind: “ Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este o inviere a mortilor? Daca nu este o inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat. Si, daca n-a inviat Hristos, atunci propovaduirea noastra este zadarnica, si zadarnica este si credinta voastra. Ba inca noi suntem descoperiti si ca martori mincinosi ai lui Dumnezeu; fiindca am marturisit despre Dumnezeu ca El a inviat pe Hristos, cand nu L-a inviat, daca este adevarat ca mortii nu invie. Caci, daca nu invie mortii, nici Hristos n-a inviat. Si, daca n-a inviat Hristos, credinta voastra este zadarnica, voi sunteti inca in pacatele voastre, si prin urmare, si cei ce au adormit in Hristos sunt pierduti. Daca numai pentru viata aceasta ne-am pus nadejdea in Hristos, atunci suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii! Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti. Caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos; dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” – 1 Corinteni 15:12-23

Nu numai că există Înviere, dar există mai multe tipuri de înviere: unele la natură spiritual, altele la natură pământească, există o întâie înviere pentru credincioşi şi una mai târziu pentru Lume.

PROMISIUNI

„Sa invie, dar, mortii Tai! Sa se scoale trupurile mele moarte! - Treziti-va si sariti de bucurie, cei ce locuiti in tarana! Caci roua Ta este o roua datatoare de viata, si pamantul va scoate iarasi afara pe cei morti.” (Isaia 26:19)

“Ii voi rascumpara din mana Locuintei mortilor, ii voi izbavi de la moarte. Moarte, unde iti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde iti este nimicirea? (Unele traduceri spun “Moarte eu îţi voi fi ciuma, Locuinţă a morţilor eu îţi voi fi nimicirea”) Cainta (Mantuirea) este ascunsa de privirile Mele!" (Osea 13:14)

“De aceea, proroceste si spune-le: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Iata, va voi deschide mormintele, va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, si va voi aduce iarasi in tara lui Israel. Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand va voi deschide mormintele si va voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu!” (Ezechiel 37: 12,13)

“"Stiu", I-a raspuns Marta, "ca va invia la inviere, in ziua de apoi." Isus i-a zis: "Eu sunt Invierea si Viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.” (Ioan 11: 24,25)

“ Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi afara din ele. Cei ce au facut binele vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul vor invia pentru judecata.” (Ioan 5: 28,29

“Dar ca mortii invie, a aratat insusi Moise, in locul unde este vorba despre "Rug" cand numeste pe Domnul: "Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac si Dumnezeul lui Iacov." Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morti, ci al celor vii, caci pentru El toti sunt vii."(Luca 20: 37,38)

Unii învie cu corpuri spirituale și alţii cu corpuri pamantesti

 “Dar va zice cineva: "Cum invie mortii? Si cu ce trup se vor intoarce?"

 Nebun ce esti! Ce semeni tu nu invie, daca nu moare mai intai. Si cand semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intampla: fie de grau, fie de alta samanta. Apoi Dumnezeu ii da un trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei. Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul pasarilor, altul al pestilor. Tot asa, sunt trupuri ceresti si trupuri pamantesti; dar alta este stralucirea trupurilor ceresti, si alta a trupurilor pamantesti. Alta este stralucirea soarelui, alta stralucirea lunii, si alta este stralucirea stelelor; chiar o stea se deosebeste in stralucire de alta stea. Asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire, si invie in neputrezire; este semanat in ocara, si invie in slava; este semanat in neputinta, si invie in putere. Este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. De aceea este scris: "Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu." Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. (1 Corinteni15: 35-49)

Învierea lui Hristos

“despre invierea lui Hristos a prorocit si a vorbit el, cand a zis ca sufletul Lui nu va fi lasat in Locuinta mortilor si trupul Lui nu va vedea putrezirea.” (Fapte 02:31)

“…si anume, ca Hristosul trebuie sa patimeasca si ca, dupa ce va fi Cel dintai din invierea mortilor, va vesti lumina norodului si Neamurilor." “(Fapte 26:23)

“V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; ca a fost ingropat, si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;” (1 Corinteni 15: 3,4)

“Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți.” (1 Corinteni 15:20)

“Ea priveste pe Fiul Sau, nascut din samanta lui David, in ce priveste trupul, iar in ce priveste duhul sfinteniei, dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, prin invierea mortilor” (Romani 1: 3,4)

“Apostolii marturiseau cu multa putere despre invierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti. “(Fapte 04:33)

“Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au insotit in toata vremea in care a trait Domnul Isus intre noi,cu incepere de la botezul lui Ioan pana in ziua cand S-a inaltat El de la noi, sa fie randuit unul care sa ne insoteasca drept martor al invierii Lui.” (Fapte 01: 21,22)

Învierea Bisericii

“Si va fi ferice de tine (unele traduceri – Şi vei fi binecuvântat), pentru ca ei n-au cu ce sa-ti rasplateasca; dar ti se va rasplati la invierea celor neprihaniti.” (Luca 14:14)

“Si sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui, si partasia suferintelor Lui, si sa ma fac asemenea cu moartea Lui; ca sa ajung cu orice chip, daca voi putea, la invierea din morti.” (Filipeni 3: 10,11)

“Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, Se va cobori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos. “(1 Tesaloniceni 4:16)

“dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” (1Corinteni 15:23)

“Fericiti si sfinti sunt cei ce au parte de intaia inviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoti ai lui Dumnezeu si ai lui Hristos si vor imparati cu El o mie de ani. “(Apocalipsa 20: 6)

“In adevar, daca ne-am facut una cu El, printr-o moarte asemanatoare cu a Lui, vom fi una cu El si printr-o inviere asemanatoare cu a Lui.” (Romani 6: 5)

Învierea general

“ Iti marturisesc ca slujesc Dumnezeului parintilor mei, dupa Calea pe care ei o numesc partida; eu cred tot ce este scris in Lege si in Proroci si am in Dumnezeu nadejdea aceasta, pe care o au si ei insisi, ca va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti.” (Fapte 24: 14,15)

“Nu va mirati de lucrul acesta; pentru ca vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui “(Ioan 5: 28,29)

“Si am vazut pe morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au fost deschise. Si a fost deschisa o alta carte, care este Cartea Vietii. Si mortii au fost judecati dupa faptele lor, dupa cele ce erau scrise in cartile acelea. Marea a dat inapoi pe mortii care erau in ea; Moartea si Locuinta mortilor au dat inapoi pe mortii care erau in ele. Fiecare a fost judecat dupa faptele lui.”  (Apocalipsa 20: 12,13)

                  Slăvit, onorat şi binecuvântat să fie Tatăl nostru Cel ceresc şi Domnul Isus Cristos pentru aceste pregătiri, că nu ne-au lăsat în moarte şi uitare, că toţi ai noştri din morminte se vor întoarce şi vor avea ocazia unei vieţi fără moarte, păcat, suferinţă, boală şi nenorocire! 

Mântuire ? Pentru cine?

Mântuire ? Pentru cine?

Cum putem fi mântuiți?

Există doar o singură cale de a fi mântuiți, prin credința în Hristos.

“El este "Piatra lepadata de voi, zidarii, care a ajuns sa fie pusa in capul unghiului." In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti."(Fapte 4: 11,12)           

Există două feluri de mântuire, o salvare pentru toți și o salvare specială pentru credincioși.

“Noi muncim, in adevar, si ne luptam, pentru ca ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel Viu, care este Mantuitorul tuturor oamenilor, si mai ales al celor credinciosi.” (1 Timotei 4:10)

Salvarea Bisericii

“Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.” (Romani 5: 1)

“Caci toti cei ce sunt calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim si proslaviti impreuna cu El.” (Romani 8: 14,17)

“Astfel, dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea.”  (Filipeni 2:12)

“Noi insa, frati preaiubiti de Domnul, trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, caci de la inceput Dumnezeu v-a ales pentru mantuire, in sfintirea Duhului si credinta adevarului. Iata la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastra, ca sa capatati slava Domnului nostru Isus Hristos.” (2 Tesaloniceni 2: 13,14)

“Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care, dupa indurarea Sa cea mare, ne-a nascut din nou prin invierea lui Isus Hristos din morti, la o nadejde vie si la o mostenire nestricacioasa si neintinata, si care nu se poate vesteji, pastrata in ceruri pentru voi. Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu, prin credinta, pentru mantuirea gata sa fie descoperita in vremurile de apoi! (1 Petru 1: 3-5)

Salvarea Lumii

“Dar cu darul fara plata nu este ca si cu greseala; caci, daca prin greseala unuia singur, cei multi au fost loviti cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul pe care ni l-a facut harul acesta intr-un singur Om, adica in Isus Hristos, s-au dat din belsug celor multi. Si darul fara plata nu vine ca prin acel unul care a pacatuit; caci judecata venita de la unul a adus osanda; dar darul fara plata, venit in urma multor greseli, a adus o hotarare de iertare. Daca deci prin greseala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, in toata plinatatea, harul si darul neprihanirii, vor domni in viata prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!) …Astfel, dar, dupa cum printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata.” (Romani 5: 15-18)

“Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.” (Evrei 9:28)

“Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.” (Luca 3: 6)

“Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire sa arătat tuturor oamenilor.” (Tit 2:11)

“Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.” (1 Timotei 2: 3,4)

“ Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: "Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. “ (Apocalipsa 12:10)

Ultimul verset citat indică spre finalitatea Planului lui Dumnezeu de salvare a omenirii. Remarcăm marele har, marea dragoste pe care o are pentru noi. Nu avea nicio obligaţie pentru Adam şi rasa sa, noi suntem călcători ai legii divine, din fire copii ai mâniei, aşa cum explică şi Pavel, dar El doreşte recuperarea păcătosului şi nu pieirea lui. Aici vedem diferenţa între ceea ce ne învaţă Biblia şi doctrinele false din Creştinătatea de azi. Dumnezeu va pune, în baza preţului de răscumpărare depus de Cristos, omenirea din nou la probă de viaţă, în condiţii favorabile, Satan fiind legat. Atunci cei ascultători vor experimenta o viaţă de bucurii veşnice pe Pământ, iar cei neascultători vor pieri în a doua moarte.

            Excepţie la aceasta este situaţia Bisericii, ai cărei membrii se aleg astăzi, în condiţii nefavorabile. Cei credincioşi îşi consacră viaţa lui Dumnezeu, dorind ca voia Lui să se facă în vieţile lor, participând la suferinţe, necesare pentru dezvoltarea unui caracter potrivit. Calea către Cer nu este presărată cu flori, e o cale îngustă, cu multe restricţii. Faptul că faci parte dintr-o denominaţiune nu îţi asigură un loc acolo. Preoţii şi pastorii nu spun asta oamenilor, dimpotrivă ei sugerează că apartenenţa la o biserică înseamnă un loc asigurat în Cer. Un pastor odată spunea bisericii că în Cer se merge cu autobuzul, nu cu bicicleta, sugerând că cei de faţă sunt în autobuzul potrivit şi că mântuirea nu este o chestiune de natură individual, ori Biblia spune că mântuirea tocmai asta e – fiecare poate să lucreze pentru mântuirea lui, nu pentru a celor de lângă el.

            Slăvit să fie Tatăl ceresc pentru planul său de mântuire, pentru jertfa Fiului său, care l-a făcut posibil, pentru că în ciuda neajunsurilor şi neputinţelor noastre avem speranţă şi nu mergem ca nişte animale spre pieire.   

Dovezi biblice împotriva doctrine trinităţii

Dovezi biblice împotriva doctrine trinităţii

             Trebuie spus încă de la început că Biblia nu susţine învăţătura trinităţii şi că aceasta a apărut abia după Conciliul de Niceea, sub influenta credinţelor orientale în dumnezei triunici. Dumnezeu li s-a descoperit evreilor ca singurul Dumnezeu, Isus nu a învăţat niciodată despre existenţa a trei persoane în una singură, dacă era aşa ar fi făcut-o, iar din scrierile apostolilor nu răzbate nimic în acest sens, cu excepţia unor înterpolări recunoscute aşa chiar de unii dintre susţinătorii acestei învăţături (ex: 1 Ioan 5:7).

                Să urmărim câteva Scripturi care arată lipsa de temei a doctrine trinităţii. Comparaţi Scripturile: 

ü  Ioan 1:1-3 : “La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu.Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El.” Traducerea literal greacă pentru textul din Ioan 1:1,2 sună aşa: “La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era un Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu” Adică Cuvântul (Logosul, Isus în starea sa preumană) era cu Tatăl fiind şi el de asemenea un Dumnezeu (Puternic). Fiul a fost meşterul Tatălui, toate lucrurile privitoare la creaţie s-au făcut prin El.

ü  Ioan 10:30 : “ Eu si Tatal una suntem”; Ioan 17:20,21: “Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata, esti in Mine, si Eu in Tine; ca si ei sa fie una in Noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis” Evident că Isus nu se ruga la el însuşi în Grădina Gheţimani, ci se ruga la Tatăl că aşa cum ei doi sunt una (atenţie NU UNUL) şi ucenicii şi credincioşii să fie una cu ei. Una în credinţă, spirit, plan şi scop, nu toţi într-o persoană.

ü  Ioan 14:9 “Isus i-a zis: "De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: "Arata-ne pe Tatal"?” Geneza 1:27 : “Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” Tot aşa cum Omul a fost creeat după chipul Tatălui şi tot aşa Isus îl reprezenta în înfăţişarea sa morală, ca om perfect, pe Tatăl, deşi nu era El.

ü  Ioan 17:5 : “Si acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea.” Ioan 17:22: “Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una, cum si Noi suntem una “ Isus se roagă la Tatăl pentru ca şi ucenicii să fie una cu ei, să aibă aceeaşi slavă de care El beneficiase  ca singurul creiat de Tatăl.

Versete care arată superioritatea Tatălui, că nu sunt aceeaşi persoană

ü  Marcu 13:32: “Cat despre ziua aceea sau ceasul acela, nu stie nimeni, nici ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal.”

ü  Ioan 5:19: “Isus a luat din nou cuvantul si le-a zis: "Adevarat, adevarat va spun ca Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decat ce vede pe Tatal facand; si tot ce face Tatal face si Fiul intocmai.”

ü  Ioan 14:28: “Ati auzit ca v-am spus: "Ma duc, si Ma voi intoarce la voi." Daca M-ati iubi, v-ati fi bucurat ca v-am zis: "Ma duc la Tatal"; caci Tatal este mai mare decat Mine.”

ü  1 Corinteni 15: 27,28: “Dumnezeu, in adevar, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar cand zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul. Si cand toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti.”

Versete care arată că Isus nu are nici o pretenţie că ar fi egal cu Tatăl

ü  Filipeni 2:5-8 :” Sa aveti in voi gandul acesta care era si in Hristos Isus: El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce.” Suntem îndemnaţi să avem smerenia şi umilinţa Domnului Nostru , care chiar dacă a avut natura spiritual, nu s-a gândit ca şi Satan să fie asemenea cu Dumnezeu, ci a fost supus şi ascultător acceptând să ia corp pământesc şi să îndure pentru noi moartea pe cruce.

Versete care arată că viaţa şi puterea i-au fost date de Tatăl

ü  Ioan 5:26 : “Caci, dupa cum Tatal are viata in Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata in Sine.”

ü  Matei 28:18: “Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei si le-a zis: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.”

Versete care arată că Isus a fost creeat

ü  Coloseni 1:15 : “El este chipul Dumnezeului celui nevazut, Cel intai nascut din toata zidirea.”

ü  Apocalips 3:14 : “ Ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul zidirii lui Dumnezeu”

Versete care contrazic categoric doctrina

ü  Efeseni 4: 4-6 : “Este un singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a chemarii voastre. Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez. Este un singur Dumnezeu si Tata al tuturor, care este mai presus de toti, care lucreaza prin toti si care este in toti.”

ü  Ioan 17:3 : “Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”

ü  Galateni 3:20 : “Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure parti, pe cand Dumnezeu este unul singur.”

ü  1 Timotei 2:5,6: “Caci este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine insusi ca pret de rascumparare pentru toti; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita “

ü  1 Corinteni 8: 4-6: “Deci, cat despre mancarea lucrurilor jertfite idolilor, stim ca in lume un idol este totuna cu nimic si ca nu este decat un singur Dumnezeu. Caci chiar daca ar fi asa numiti "dumnezei" fie in cer, fie pe pamant (cum si sunt in adevar multi "dumnezei" si multi "domni"), totusi pentru noi nu este decat un singur Dumnezeu: Tatal, de la care vin toate lucrurile si pentru care traim si noi, si un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, si prin El si noi.

Sunt doar câteva versete ce se pot aduce. Dovezile sunt mai numeroase şi ele se pot găsi de cei ce sunt sinceri în a căuta ADEVĂRUL, cei care au urechi de auzit, care nu au lăsat Biblia de o parte  pentru datinile omeneşti.