Prezenta a doua a Domnului

Prezenta a doua a Domnului

         Printre  subiectele biblice, discutate de crestini in general,  si care aduc binecuvantare,  in masura in care acestea se apropie de adevar,  exista unul important de  care se leaga nu doar speranta crestinilor,  si a evreilor,  ci si a  lumii intregi.

        Gandindu-ne la istoria rasei umane,  la cele   61 de secole care au trecut,  la intregul catalog de probleme care au apasat greu asupra acesteia,  si ca din perspectiva acesteia,  pare putin probabil ca lucrurile sa ia o intorsatura favorabila,  nu ne miram ca in lume vedem multa deznadejde,  multa disperare,  multa necredinta.

         Statisticile spun ca pe pamantul nostru,  in fiecare zi se sting aproximativ 150000 de vieti omenesti,  si alte statistici ne vorbesc despre cauzele care duc la acest trist rezultat.  Bolile mentale si fizice sunt doar o parte din acest tablou sumbru ce se deschide inaintea oamenilor.   O alta parte a acestui tablou o  constituie fanatismul religios,  fenomen care,  fara indoiala,  este in crestere in acest timp in care , noi traim.   Anumite grupari sau persoane,   in fervoarea lor religioasa,  sunt capabile de gesturi extreme. Atentatele teroriste ocupa un loc tot mai important pe agenda buletinelor de stiri,  si pe langa pierderile de vieti  omenesti si pagube materiale,  acestea induc in inimile oamenilor neliniste,  si chiar groaza.  Cat de bine se implinesc astazi cuvintele Mantuitorului,  spuse in urma cu mult timp :  ,, ...oamenii isi vor da sufletul de groaza,  in asteptarea celor ce vor veni pe pamant.'' Luca 21:26                  

       In aceste stari de lucruri,  generale,  in care omenirea este prinsa ca intr-un cleste  din  care nu poate sa scape,  ,,creatia'',  asteapta o eliberare.  Evreii,  vechiul popor de legamant al lui Dumnezeu,  carora le-au fost date legamintele,  legea,  slujba,  fagaduintele,  si celelalte,  cum spune apostolul Pavel in Rom. 9:4,  ei il asteapta in continuare pe Mesia.  Musulmanii,  asteapta si ei un mesia,   care potrivit credintei lor,  va aduce un fel de izbavire.     

      Deasemenea crestinii,  care  constituie aproape o treime din populatia globului,  cu toate ca sunt divizati,  in materie de credinta,  totusi in acest punct,  in asteptarea unui Mesia personal,  sunt de acord.  Aproape toti cred,  accepta ca Isus Cristos,  Fiul lui Dumnezeu,  este Mesia,  cel demult promis.  In timp ce evreii,  asteapta in continuare pe Mesia,  se pare ca ei nu observa ca misiunea Acestuia, in legatura cu rasa umana,  se imparte in doua,  ceea ce noi numim prima si a doua prezenta.  Pe de alta parte,  crestinii in general,  accepta  prima  prezenta ca un fapt indeplinit si deasemenea observa in Cuvantul lui Dumnezeu fagaduinta intoarcerii Lui.  Dar cei mai multi, limiteaza importanta celei de-a doua prezenta,  la rapirea  Bisericii si pedepsirea celor rai.   Altii,  vazand ceva mai mult,  accepta ideea scripturala,  ca  Domnul Isus,  trebuie sa domneasca pe pamant 1000 de ani.  Totusi,  vederea celor din urma nu are suficienta substanta,  pentru ca binecuvantarile pentru pamant,  par sa fie limitate la cei 1000 de ani.   Am amintit aceste lucruri,   nu pentru ca ne place sa ne comparam cu altii,  dar noi amintim aici despre principii de credinta,  si comparandu-le pe acestea,  dorim sa apreciem cu atat mai mult,  frumusetea,  simetria si consistenta adevarului.

         In calitate de copii ai lui Dumnezeu,  am fost favorizati cu o intelegere mai clara a caracterului Tatalui nostru ceresc si a Planului Sau care este frumos schitat in Sf. scriptura.  Aici noi gasim scripturi care arata clar,  ca fii lui Dumnezeu au privilegiul deosebit al intelegerii scopurilor lui Dumnezeu,  in timp ce lumea nu se bucura in prezent de acest privilegiu.  Cuvintele Scripturii spun:  ,, Dar voi, fratilor,  nu sunteti in intuneric,  pentru ca ziua aceea sa va surprinda ca un hot.  Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei.  Noi nu suntem ai noptii,  nici ai intunericului.  De aceea sa nu dormim ca ceilalti,  ci sa veghem si sa fim treji. " 1 Tes.5: 4-6

        Subiectul la care am facut aluzie,   la inceput,   dar pe care nu l-am mentionat clar,  am dori sa fie cel al prezentei a doua a Domnului nostru Isus Cristos.   Lucrurile amintite  pana aici,  au fost intentionate ca o introducere,  la subiectul propus.   Acest aspect important al adevarului,  privitor la a doua prezenta,  simtim ca este ceva definitoriu pentru noi,  ceva care ne deosebeste de marea masa a crestinilor.   Se pare ca nu este voia lui Dumnezeu,  ca prezenta din timpul secerisului,  sa fie discernuta de lume. In pilda celor zece fecioare,  Domnul arata ca acest adevar, al prezentei a doua,  este pentru clasa fecioarelor,  si nu pentru lume .  Acelasi gand il avem si in  Isaia 52:7,  unde mesajul pacii si al mantuirii,  este unul general,  in timp ce acea parte care spune :  ,, Dumnezeul tau imparateste'',  este pentru Sion.  Nu vreau sa spun ca aceasta este ceva fundamental,  pentru ca adevarurile fundamentale,  sunt cele care au fost valabile de-a lungul varstei,  in timp ce faptul prezentei a doua este legat de timp,  mai exact de sfarsitul varstei.  Se pune o intrebare :  este important pentru noi,  sa discernem prezenta Mirelui ?  Credem ca este.  Pilda fecioarelor,  arata atitudinea corecta a poporului Domnului,  la timpul cand El este prezent.  Acele fecioare care  sunt adanc interesate de Mirele ceresc,  si  acumuleaza untdelemn,   dovedesc  in prezent ca sunt intre cele intelepte,  constituie logodnica Domnului,  iar in viitor,  daca vor persevera in aceasta atitudine,  vor constitui clasa Mireasa.  Observam in pilda,  de la v.6 in jos ca mesajul ,,Iata mirele,  iesiti-i in intampinare'',  conduce la o analiza serioasa,  care provoca o separare a fecioarelor.

        Vorbind despre prezenta a doua,  ne propunem sa luam in considerare trei aspecte importante 1.felul in care El vine,  2. scopul pentru care El vine,  si 3. elementul timp    In acest context,  este necesar  sa amintim si de prima prezenta,  caci cele doua sunt parti dintr-un intreg.   Acest intreg este  Planul lui Dumnezeu de mantuire,  pe care atunci cand il intelegem,  ne dam seama ca intaia prezenta a deschis calea pentru cea de a  doua,  si ele sunt legate una de cealalta,  intocmai ca efectul de cauza.  Se poate pune o intrebare importanta :  de ce a venit Domnul la intaia prezenta,  in trup?   Daca a venit in trup,  nu a fost ceva intamplator,  ci ar trebui sa vedem in aceasta un scop precis.  Si intrebam din nou,  care a fost acel scop ? Probabil cu totii am observat cum apostolii,  uneori citand din  V.T.,  folosesc parti din anumite versete pe care le combina,  cu scopul de a pune in lumina un anumit rationament,  si   credem ca ei au procedat  in felul acesta , cu aprobarea Domnului.  Un exemplu in aceasta privinta,  care ne ajuta sa raspundem la intrebarea de mai sus,  il gasim in epistola catre Evrei 10:5,  unde Apostolul Pavel, citand din Ps. 40 spune :  ,, De aceea,  cand intra in lume,  El zice << Tu n-ai voit nici jertfa,  nici dar,  ci Mi-ai pregatit un trup >>'', in psalm nu se aminteste cuvantul  ,, trup'',  ci spune :  ,,  mi-ai strapuns urechile".   Aceasta strapungere a urechii,  luand in considerare Exod 21,  ne duce cu gandul la consacrare,  si o componenta de baza a consacrarii Domnului nostru a fost ca El,  trebuia sa devina Rascumparatorul.  Aici se pare,  ca Apostolul Pavel,  pentru a aduce mai multa lumina,  asupra versetelor din psalm, foloseste cuvantul ,, trup'',  in legatura cu consacrarea Domnului.  Cuvintele : ,,Mi-ai pregatit un trup'',  indica spre faptul ca Tatal ceresc,  a pregatit pentru Domnul Isus, la intaia venire,  un trup deosebit,  perfect,  pentru a putea fi rascumparatorul lui Adam si a rasei intregi.  Un alt motiv,  pentru care  a venit in trup,  este ca El,  trebuia sa fie un model pentru Biserica,  membrii corpului Sau.  Acum vine o alta intrebare ;  la a doua prezenta,  El vine tot in trup?   La aceasta intrebare ni se raspunde tot in epistola catre Evrei 2:9,  unde apostolul ne spune ca in vederea Rascumpararii,  Domnul a fost facut :  ,,...pentru putin timp mai prejos decat ingerii'',  astfel ca la inviere,   El n-a mai fost in nici un sens,   o fiinta umana,  dimpotriva,  apostolul Petru spune:  ,, fiind omorat in trup,  dar facut viu in duh " 1Petru 3 :18.  Insa,  poate, cineva ar spune:  El nu vine in trup,   dar prezenta Sa va fi vizibila pentru orice ochi,  caci asa scrie.  Sa ne gandim logic,  daca pentru fiintele umane ar fi avantajos,  sa IL vada pe Domnul, ,,asa cum este''.  Ne amintim cazul lui Saul din Tars,  care a vazut doar o clipa stralucirea  gloriei Domnului nostru inviat,  si acest lucru a fost  in detrimentul vederii sale,  pentru ca el a orbit.  Domnul nostru drag nu doreste ca prin manifestarea prezentei Sale,  sa provoce suferinta suplimentara unei omeniri care deja sufera.  El iubeste omenirea asa de mult, ca S-a dat viata pentru ea.  Deci cand  doreste ca prezenta Sa sa fie cunoscuta de oameni, El se adreseaza nu ochiului natural,  ci ochiului intelegerii,  dupa acel principiu enuntat de apostol in Rom. 1 :20,  unde citim:   ,,Insusirile nevazute ale Lui,  puterea Lui vesnica si divinitatea Lui, se vad lamurit,  de la creerea lumii,  fiind intelese de minte,  prin lucrurile facute de El...'' ;  ,,Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu,''   spune apostolul Ioan,  si totusi noi nu spunem ca El nu exista pentru faptul ca nu L-am vazut,  ci recunoastem in lucrarile facute de El , in jurul nostru si in noi insine,  dovada existentei Lui.   Tot astfel,  oamenii vor discerne la timpul potrivit,  prezenta Fiului omului,  prin evenimentele si schimbarile din jur ca dovezi puternice , in acest sens.  Deasemenea , ne amintim cuvintele Domnului, rostite cu putin timp inainte de incheierea cursului Sau pamantesc, El a spus :  ,, Inca putin si lumea nu Ma va mai vedea, dar voi ma veti vedea; '' Ioan 14:19  Aici Domnul indica spre distinctia dintre naturi,  si spre faptul ca Sf. scriptura contine fagaduinte ceresti,  pentru o clasa chemata la comostenire cu Cristos, pe plan spiritual, acestia avand speranta sa fie ca El, si in felul acesta sa-L vada ,  ,,asa cum este''  1 Ioan 3:2,  si deasemenea Sf. scriptura contine fagaduinte pamantesti, pentru clasa restabilirii,  a celor blanzi,  care vor mosteni pamantul. Acestora  din urma nu li s-au facut fagaduinte in virtutea carora vor putea sa-L vada pe Domnul cu ochii naturali. Unul dintre motive a fost aratat mai sus.

          Am dori sa spunem cateva lucruri despre scopul prezentei a doua,  a Domnului nostru.  La inceput, s-a amintit pe scurt,  ceva despre situatia in care se afla intreaga rasa umana,  si ca ea nu se poate ajuta singura,  si ilustrand,  aceasta situatie,  fara iesire,  din perspectiva umana,  este intocmai ca o greutate colosala, care apasa si tine captiv  pe cel care este prins dedesubt, ceva care ne duce cu gandul la acea dimineata de aprilie, a anului 33, cand femeile care mergeau spre mormant,  se intrebau, cine le va pravali piatra de pe mormant.  Dar cand ele au ajuns la mormant,  au constatat ca piatra,  care era foarte mare,  era data la o parte.  In mod asemanator, aceasta mare greutate care apasa tare  biata omenire,  va fi data la o parte,  de catre Cel care a inviat in acea minunata dimineata de aprilie.  A doua prezenta a Sa,  in atmosfera pamantului, sau ,,in vazduh'' ,  cum spune  apostolul in 1 Tes. 4 :17,  are ca scop principal,  acest lucru.  Cum s-a spus deja, intaia prezenta a avut ca scop principal furnizarea Pretului de Rascumparare,  a doua prezenta,  pune in valoare,  munca celei dintai.  Aceasta va insemna o lucrare de restabilire a tuturor lucrurilor.  Apostolul Petru,  ne spune acest lucru in cuvintele urmatoare :  ,,Pocaiti-va deci,  si intoarceti-va la Dumnezeu,  pentru ca sa vi se stearga pacatele,  pentru ca timpurile de inviorare sa poata veni prin prezenta DOMNULUI  si sa trimita pe Cel care a fost randuit mai dinainte pentru voi:  pe Isus Cristos, pe care cerul trebuie sa-L primeasca pana la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor,  despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfintilor Sai prooroci din vechime. '' Fapte 3:19-21

        Conform Dex. a restabili ,inseamna :  1. a stabili din nou, a readuce in starea de la inceput;  2. a reconstitui in forma originara,  si 3. a readuce la starea normala.  Toate aceste trei sensuri ale cuvantului ,,restabilire'' se potrivesc bine unei rase de fiinte inteligente,  creeate initial in chipul si asemanarea lui Dumnezeu,  dar care a cazut prin neascultare,  in pacat, degradare si moarte.  Aceasta munca colosala de eliberare,  regenerare,  vindecare, innoire, binecuvantare a oamenilor si a locuintei acestora,  Pamantul , cum s-a putut observa din versetele citate, constituie munca principala a Domnului nostru,  in timpul prezentei a doua.   Restabilirea  tuturor lucrurilor,  dupa cum a observat apostolul Petru,  ocupa un loc atat de proeminent,  in Planul lui Dumnezeu,  incat toti profetii au vorbit despre ea.  Dar Sf. scriptura ne spune ca Domnul nu va fi singur,  in aceasta lucrare de restabilire,  ci va fi ajutat de cei care,  in aceasta perioada intermediara,  Il urmeaza pe El dupa cum este scris : ,, Si Isus le-a spus << Adevarat va spun ca, atunci cand va sta Fiul Omului pe scaunul de domnie al maririi Sale,  la reinnoirea tuturor lucrurilor,  voi,  care M-ati urmat,  veti sta si voi pe douasprezece scaune de domnie si veti judeca pe cele douasprezece semintii ale lui Israel >>'' Mat.19:28

           Lucrarea  intermediara,  dintre cele doua veniri,  este una importanta,  de pregatire a Bisericii,  pentru scopul lui Dumnezeu . Ne amintim ca in fagaduinta facuta de Dumnezeu credinciosului Avraam este amintit atat scopul,  care consta in binecuvantarea tuturor popoarelor pamantului,  cat si mijlocul prin care se va face aceasta, adica ,,samanta'',  care este Cristos.  Pregatirea acestei seminte,  din necesitate preceda timpurile restabilirii,  a binecuvantarii.

          Probabil am observat cu totii,  din Sf.scriptura ca Dumnezeu a hotarat unele reguli,  pe care El Insusi le respecta.  Una dintre acestea consta in faptul ca orice binecuvantare,  pe care El o are de dat omului,  prin Cristos,  se adreseaza mai intai evreului.  Ne amintim  de Rom. 11 unde apostolul Pavel vorbeste despre Israel ca despre niste ramuri naturale,  in maslinul originar,  si   ne gandim ca  locul acelor ramuri era acolo,  dar ca au fost taiate din cauza necredintei,  fiind altoite in locul lor,  neamurile.  Intelegem din elaborarea apostolului,  ca invitatia de a forma  ,,Samanta lui Avraam'',  in vederea binecuvantarii, a fost oferita mai intai evreului,  si numai pentru faptul ca acesta a refuzat,  a ajuns chemarea cereasca la neamuri.  Dar apostolul nu spune ca prin aceasta respingere a ofertei lui Dumnezeu,  ei au pierdut totul, ci  dimpotriva,  el spune : ,, Si chiar ei, daca nu staruie in necredinta,  vor fi altoiti,  caci Dumnezeu poate sa-i altoiasca iarasi.'' Rom.11 :23   Exact  aceasta altoire a lor ne aduce la subiectul nostru,  care tine de prezenta a doua.  In Rom. 2 :10 se aminteste despre ce s-a mentionat mai sus : ,, Dar slava, cinste si pace va veni peste oricine face binele:  intai peste iudeu, apoi peste grec.'' Vom observa aici nu numai ordinea , dar si un alt  principiu, anume , binecuvantarea vine doar peste cine face binele. In prezent evreii nu fac ,, binele'' caci sunt impietriti , aceasta dificultate  persista pana la completarea lucrarii actuale,  cu Biserica , Rom. 11:25.  In timp ce pregateam acest subiect,  am observat mai bine deosebirea dintre orbire si impietrire.  Sfanta scriptura folseste acesti termeni,  alternativ,  si ne gandim ca orbirea indica o problema a ochilor mintii,  o dificultate de a vedea lucrurile clar.  In schimb impietrirea,  este in legatura cu inima,  o inima impietrita este o inima insensibila,  cu care nu se poate lucra,  si din Marcu 6:52 observam ca dificultatea de a intelege lucrurile,  este legata de impietrirea inimii . Pastorul Russel a scris undeva,  ca Dumnezeu a pregatit pentru inimile de piatra, ,, nicovala necazului''.  La momentul potrivit Domnul va permite pentru ei,  pentru evrei,  experientele necesare pentru zdrobirea inimii si  inlaturarea orbirii.  In 2 Cor. 3 : 16 apostolul inspirat spune :   ,,Dar cand (vreunul) se va intoarce la Domnul,  valul va fi inlaturat.''  Intoarcerea lor la Domnul,  coincide cu facerea binelui,  si asta va insemna pentru ei ,,slava, cinste si pace'',  adica binecuvantarile restabilirii.  Apoi in ordinea aratata de apostol ,binecuvantarile vor veni si peste grec,  adica peste neamuri,  pe masura ce acestia vor accepta conditiile Noului Legamant.

       Pana aici,  am observat situatia in care se afla rasa umana,  si cateva din problemele care o apasa.  Creatia asteapta o eliberare din aceasta robie,  si aflam cu bucurie ca Dumnezeu are pregatit un Plan de eliberare.  In Rom. 8: 19-21,  apostolul leaga aceasta eliberare de   completarea Bisericii, aceasta insemnand cuvintele ,,descoperirea fiilor lui Dumnezeu''.   Am observat deasemenea motivele pentru care intaia prezenta a Domnului a fost in trup,  si faptul ca a doua prezenta va fi  ,, in spirit'',  invizibil pentru ochiul uman.   Dupa aceea am luat in considerare al doilea punct si anume,  scopul principal al prezentei a doua,  si am aflat ca acesta este,  ,,restabilirea tuturor lucrurilor'' .  Am vazut ca  aceasta restabilire,  incepe cu poporul Israel . Rom.2:10 ; Fapte 15: 16  ; Zah.12 :7 .

        Dragi prieteni,  sa ne intrebam  daca  putem sa ne imaginam o veste mai buna,  decat aceea a eliberarii intregii creatii umane,  din robia stricaciunii ?   Sa incercam sa ilustram,  fiecare dintre noi sa ne gandim la o situatie ipotetica,  in care  cineva ,  ne-ar aduce o veste buna,  dupa care inima noastra tanjea,  deja.   S-ar intampla in astfel de situatii ca noi sa nu luam in considerare elementul timp?   Nu ne-am gandi noi oare,  cand se va transforma   in realitate,  acea veste buna?   S-au altfel,  de cate ori privim agenda,   calendarul sau ceasul,  chiar daca o facem in mod mecanic,  nu tinem noi cont de timp?   Si daca asa procedam  in lucrurile individuale,  marunte ale vietii,  atunci care ar trebui sa fie atitudinea noastra,  in legatura cu  aceasta veste buna,  care vine tocmai din ceruri,  la mesajul Planului veacurilor,  care a ajuns pana la noi?   Profetul Isaia raspunde la aceasta intrebare:  ,, Iata , glasul strajerilor tai rasuna ;  ei inalta glasul,  si striga toti de veselie ;  caci vad cu ochii lor cum se intoarce Domnul in Sion. '' Isaia 52 :8   Conform cronologiei bibliei,  sase zile mari  de cate o mie de ani din istoria lumii,  s-au sfarsit in 1874.  Culminarea acestora este ziua a saptea,  de o mie de ani,  adica Imparatia,  cand marele Restaurator trebuie sa fie prezent.  Apostolul Petru spunea ca,   cerurile trebuie Sa-l primeasca pana la acest timp al restabilirii, cand El se intoarce pentru marea lucrare.  Versetele din Isaia 52:6-10 arata lucrarea progresiva a imparatiei.  V.6  indica spre faptul,  ca poporul Domnului va cunoaste timpul cand El va zice ,,Iata-ma'',  de aceea v.7 urmeaza logic,  cu mesajul triplu ,,pacea'', ,, mantuirea'' si prezenta Regelui  aratata  in cuvintele ,  ,, Dumnezeul tau imparateste''.  Mesajul este dat de  reprezentantii imparatiei,  care sunt de partea aceasta a valului,  in trup.  Cel care a fost imputernicit in mod special,  in aducerea vestilor bune,  este Domnul,  Capul,  care a pretins lucrul acesta la intaia venire,  cand in sinagoga din Nazaret,  a citit frumoasele cuvinte din Isaia 61.  Ungerea pe care El a primit-o,  la Iordan,   in calitate de Cap,  a venit in ziua Cincizecimii,  peste  Corp si aceasta coboara pana pe marginea vesmintelor, Ps.133.   Picioarele din v.7,  in mod logic ne gandim ca sunt ultimii membrii  a corpului Lui Cristos,  cei care completeaza aceasta clasa .  Ei traiesc in timpul deosebit al prezentei regelui lor,  si sunt insarcinati sa duca acest mesaj,  la cei care au urechi de auzit.  V.8 numeste pe acesti credinciosi ,,strajeri'',  pentru ca ei sunt din aceia care vegheaza,  atat la  cuvantului profetic, cat si la indeplinirea acestuia in evenimente,  cum spunea apostolul in 1 Tes. 5.   Ei inteleg ca timpul prezentei Regelui lor,  este si ziua primei invieri,  si acest lucru este aratat de cuvintele din v.8 care spun:   ,,caci vad cu ochii lor cum se intoarce Domnul in Sion''.  Dupa  completarea Bisericii,  urmatorul pas in lucrarea imparatiei este,  ridicarea cortului lui David din prabusirea lui,  si Isaia 52:9 ne spune :   ,, Izbucniti cu toate in strigate de bucurie,  daramaturi ale Ierusalimului . Caci Domnul mangaie pe poporul Sau,  El a rascumparat Ierusalimul.''   In timp ce v.6-8 arata ca in ,,seceris'', adica faza timpurie a imparatiei,  prezenta este cunoscuta doar de putini,  clasa fecioarelor, in v.10  observam ca prezenta a doua va fi discernuta, mai tarziu de toate popoarele,  si rezultatul va fi ca:  ,,toate marginile pamantului vor vedea mantuirea Dumnezeului nostru''.

          Jubileul mare al pamantului a inceput atunci cand S-a intors marele Restaurator.   Anul jubileu al lui Israel a fost tipic,  indicand spre,   jubileul mare al pamantului,  in care dragul nostru Rascumparator,  intors a doua oara si ca Restaurator,  va da o binecuvantare intregii familii umane. In tip  jubileul tinea un an,  in antitip avem 1000 de ani inlantuiti unul de altul,  pentru ca orice antitip este cu mult mai mare decat tipul sau.  In tip,  Anul Jubileu trebuia anuntat  cu sunet de  trambita,   Lev.25:9,10 ,  aici trambita a saptea ,, suna tot mai puternic'',  Apoc. 11:15-18 ; Exod19:16-19.  Acolo fiecare trebuia sa se intoarca la mosia lui,  aici fiecare om va avea posibilitatea sa reintre in posesiunile pierdute de Adam,  acolo robii erau eliberati,  aici creatia care suspina,  va fi eliberata  ,,din robia stricaciunii'' . Strajerii,  cei care vegheaza,  vad cum aceste lucruri se contureaza.  Domnul ne-a indemnat sa observam infrunzirea smochinului si a celorlalti copaci,  si sa recunoastem in aceasta,  semnul ca El este la usi,  adica este prezent.  Trebuie doar ca noi sa ne deschidem inimile, pentru ca El sa intre si sa ne serveasca o cina bogata. Apoc.3:20   Este bine sa ne inarmam impotriva indoielii,  pentru ca este posibil,  ca vanturile actuale ,  sa  puna serios la incercare credinta noastra,  si daca ne incearca indoiala in privinta cronologiei sau in alte privinte,  sa ne gandim la evenimentele actuale si la timpul in care noi traim,  cu multimea de dovezi,  care pot vorbi,  chiar mai bine si decat cifrele.